Citat:
În prealabil postat de anamaria simleu
Ar fi bine sa te intorci la credinta mai intai, apoi se vor limpezii toate....Prin orice pierdere Dumnezeu ofera o lectie spre mantuire....ar fi bine sa incerci sa o inveti....documenteaza-te despre viata de dupa moarte mai intai, apoi iti vei forma o parere....fa slujba de dragul bunicilor daca vrei asa, insa participa si tu cu tot sufletul....sufletul copilului nebotezat, caruia nu i se face acea slujba religioasa NU ARE LINISTE....esti ciudata (scuze pt remarca), dar daca bunicii sunt foarte tristi pt pierderea nepotelului....tu nu esti foarte trista ca ti-ai pierdut copilul?
|
Bineînțeles că sunt, draga mea! Cum să nu fiu? Însă eu încerc să fiu tare, pentru ceilalți doi copii ai mei. Din cauza problemelor mele de sănătate, doctorul mi-a spus de la început că sarcina va fi greu de dus până la sfârșit. Chiar și când i-am făcut pe ceilalți doi copii mi-am riscat viața și a fost o minune că am reușit să nasc doi îngerași sănătoși și frumoși.
Când am rămas însărcinată a treia oară, situația (adică sănătatea mea) era critică. Am riscat, pentru că îmi doream mai mult ca orice să am un copilaș. Mi-am imaginat că dacă ceva merge rău, voi suferi eu, așa cum am suferit la primele două sarcini. Nu m-am gândit niciodată că va muri copilașul... Despre sentimentul de vinovăție ce mă încearcă acum prefer să nu vorbesc... E atenuat doar de faptul că, cel mai probabil, îl voi urma și eu pe bebe curând. :)
O seară frumoasă!