[Florin-Ionut]

În prealabil postat de LapetiteMoc

Ma refeream la averi, pt ca aceasta este tema topicului. (care e un fel de purtat de grija de capra vecinului in timp ce a ta e la reanimare ...)

In rest, prefer Cuvantul viu al Noului Testament.

Şi eu tot la cei cu averi m-am referit. Da, merită criticaţi pe faţă, pentru că merg spre pierzanie. Evident, cu blîndeţe şi la timpul potrivit. Dacă nu o facem, sîngele lor se va cere din mîinile noastre. Vorba asta am citit-o prima oară în Pateric şi am reţinut-o. Dar uite că părinţii Patericului au bază în Sfintele Scripturi cînd ne atenţionează să nu îi ignorăm pe cei în cădere liberă. (Îţi amintesc că atît Vechiul Testament, cît şi scrierile din Tradiţia noastră ortodoxă sînt inspirate de la Duhul Sfînt şi nu avem voie să le ignorăm.)

E clar că e o lipsă a dragostei faţă de ei, e un dezinteres. E ca şi cum ai zice "ducă-se, treaba lui ce face". Păi mîntuirea nu este numai a mea, nu voi avea curajul să merg singur la Judecată, trebuie să iau pe cineva cu mine. Sînt sigur că vom fi întrebaţi: dar de ce nu l-ai atenţionat niciodată pe vecinul tău cel înstărit, că îşi face rău lui şi familiei strîngînd averi? De ce nu ţi-a păsat de colegul de birou pe care l-ai văzut rob al banilor şi al cîştigului? Pe tine nu te mustră conştiinţa pentru păcatul aproapelui, pentru că nu ai intrat în vorbă cu el sperînd în acea mică şansă de a-l salva din ghearele celui rău? Pe mine da, mă doare şi aş vrea să mă pricep mai bine cum să stau de vorba cu lumea. Uneori îmi iese, alteori nu. Dar sînt dator, sîntem datori să încercăm să-i mîntuim şi pe alţii cu ajutorul Lui Dumnezeu. Altfel, ce fel de creştini sîntem, nişte creştini egoişti?