Citat:
În prealabil postat de anna21
Avaritia nu se asociaza cu bogatia, ci cu lipsa ei. Banii sunt f importanti pentru cei care nu-i au, nu pt cei care ii au. Cei bogati au deja alte motivatii, cum ar fi dorinta de control/ exercitarea puterii etc. Avarii sunt mai probabil saraci.
Asta cu copiii care risipesc averea, iar e mitologie. Nu mai detaliez.
Boala si delicventa... Din nou se asociaza cu saracia..evident.
|
Avaritia nu se asociaza cu nimic. E un pacat. Pe care il sau nu il ai. Cine e avar, e avar fie ca e sarac fie ca e bogat.
Cunosc saraci avari, dar cunosc si bogati avari.
Iar banii sunt importanti pentru cei saraci ca au invatat sa ii pretuiasca. Pe cand cei bogati nu ii pretuiesc mai ales in cazurile in care banii vin usor. De exemplu mostenire.
Cei bogati care au deja alte motivatii aceia sunt mancati deja de alte pacate. Si unul cel mai important este mandria (dorinta de control\exercitarea puterii - aproape pe toti bogatii i-am vazut cum le tremura barba de mandrie cand trec pirn fata unui sarac si fac milostenie ca fariseii, uite vezi Doamne ce milos sunt, dau si la amaratul asta - fara sa isi dea seama ca insasi desconsiderarea amaratului il duce direct in iad).
In legatura cu risipirea averii si ideea ta de mitologie. Da-mi voie sa iti risipesc ideea de mitologie, se pare ca traiesti asa ca intr-o bula aurita.
A fost o vreme in care am lucrat pe cont propriu contabilitati la mai multe persoane bogate, care aveau afaceri si faceau bani multi.
Una dintre aceste persoane, nu facea o miscare fara sa ma intrebe si ajunsese chiar si in problemele personale sa imi ceara sfatul. Avea un baiat care avea varsta de 20 ani. Nu exista zi sa nu plateasca amenzi pentru viteza sau bataie, nu exista an sa nu trebuiasca sa mituiasca in stanga si dreapta ca sa ascunda prostiile facute de el si sa il scape de la judecati. Plangea zilnic si isi frangea mainile intreband pe Dumnezeu de ce asa pacoste pe familia lor. Baiatul lor, isi batea joc chiar si proprii angajati care lucrau la fabricuta lor. Cand il apuca nervii , beat, inchidea curentul intregii fabrici ca asa avea chef. Se dadeau peste cap comenzi, se stricau materiale ca asa avea el chef. Si iata cum averea familiei se imputina si se praduia. degeaba parintii nu dormeau noptile, degeaba se zbateau ca tot ce adunau se imprastia.
Al doilea exemplu este o familie de afaceristi pocaiti, penticostali. Cu toate ca secta imi repugna ca si doctrina, cu oamenii niciodata nu am avut nimic ba din contra am putut avea relatii foarte bune. Stiu sa apreciez omul asa cum e. Deci aceasta familie care activa in domeniul constructiilor, le mergeau foarte bine afacerile, aveau copii, ziceau ca sunt religiosi, dar nu exista an sa nu aiba cate o lovitura: acum un accident in care statea in spital cu lunile, ba un copil care bolea rau, ba sotia operata, ba inima slaba si asa se risipea incet, pe medici, pe medicamente, pe drumuri la spitale in capitala, pe reparatii in accidente, pe daune morale ale altor victime si asa mai departe. Un sir de necazuri.
Cum am spus Dumnezeu le cumpaneste pe toate.
In legatura cu saracia. Cand saracia este o virtute?
Atunci cand esti sarac de buna voie si nu de nevoie. Atunci saracia este o virtute.
deci , sa nu bagam in oala toti saracii la un loc si sa dam cu apa fiarta peste ei ci sa stam sa discernem bine ca nu stim cine e sarac cu voie si cine e sarac de nevoie.
Si de altfel nici nu trebuie sa ii bagam in oala si sa ii oparim ci din contra trebuie sa ne uitam la ei ca fratii nostrii cu gandul ca maine putem ajunge si noi asa.