Da, probabil că inteligenţa în accepţiunea ei curentă poate fi o problemă. Însă inteligenţă nu înseamnă neapărat a vrea să diseci şi ceea ce nu intră sub simţuri. A fi inteligent ar putea însemna şi să înţelegi că dincolo de ceea ce este analizabil este inanalzabilul, taina pe care nu trebuie nici să o negi, nici să încerci să o diseci.
Cred că Sfinţii Părinţi au fost oameni de o inteligenţă ieşită din comun. Iar în timpurile noastre, marii noştri teologi s-au remarcat şi ei prin inteligenţă. E adevărat că s-au lăsat şi iluminaţi de har, altfel nu ar fi putut fi cu adevărat mari.
Cât priveşte chemarea Mântuitorului de a fi precum copiii, cred că se referea la inimile lor curate. Căci mai spune şi „fiţi înţelepţi precum şerpii şi curaţi ca porumbeii”.