[George.m]

Nu e gresit sa credem ca Dumnezeu pedepseste, cearta, bate.
El face asta in scop pedagogic, fiindca este iubire si e interesat de noi, cei pacatosi. Vrea sa ne aduca la viata, doreste sa punem capat pacatului, care ne conduce spre moarte.
Nu pedepseste pe nimeni fiindca ar fi manios, crud si nemilos, ci intrucat ne iubeste mai presus de intelegerea noastra.

Sfantul Apostol Pavel spune, intr-un mod minunat:
"Ati uitat indemnul care va graieste ca unor fii: Fiul meu, nu disretui certarea Domnului, nici nu te descuraja, cand esti mustrat de El. Caci pe cine iubeste Domnul il cearta, il biciuieste pe tot fiul pe care il primeste.

Rabdati spre inteleptire, Dumnezeu se poarta cu voi ca fata de fii. Caci care este fiul pe care tatal nu-l pedepseste? Iar daca sunteti fara de certare, de care toti au parte, atunci sunteti fii nelegitimi si nu fii adevarati.

Apoi daca am avut pe parintii nostri dupa trup, care sa ne certe, si ne sfiam de ei, oare nu ne vom supune cu atat mai vartos Tatalui duhurilor, ca sa avem viata? Pentru ca ei, precum gaseau cu cale, ne pedepseau pentru putine zile, iar Acesta, spre folosul nostru, ca sa ne impartasim de sfintenia Lui.

Orice mustrare, la inceput, nu pare ca e de bucurie, ci de intristare, dar mai pe urma da celor incercati cu ea roada pasnica a dreptatii.

Pentru aceea, indreptati mainile voastre cele ostenite si genunchii cei slabanogiti. Faceti carari drepte pentru picioarele voastre, asa incat cine este schiop sa nu se abata, ci mai vartos sa se vindece" (Evrei 12, 5-14).