[catalin2]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Evoluţia de la simplu la complex şi de jos în sus este vizibilă chiar şi acum, în faptele oblişnuite ale vieţii. Omul ia fiinţă şi se dezvoltă în sînul maicii lui. Apoi se naşte, creşte şi învaţă. Adică evoluează. Venirea noastră la existenţă este o icoană a venirii lui Adam-Eva la existenţă, chiar dacă Adam nu s-a născut şi Eva a fost creată altfel decît Adam. Citind prima pagină a Bibliei, observăm o evoluţie a materiei în primele Zile, de la stadiul nedefinit de energie primordială, trecînd prin stadiul mineral, apoi vegetal, apoi animal şi culminînd cu coroana Creaţiei care este omul. Habar nu avem cum a făcut Dumnezeu asta, doar ne dăm cu presupusul. Nici Moise nu cred că a înţeles cu adevărat ceea ce i s-a revelat, ce să mai zic de comentatorii de după el.

În teologia ortodoxă, avem de-a face cu o evoluţie în plan duhovnicesc. Pe parcursul vieţii Dumnezeu ne ajută să ne ridicăm din păcate şi să ne înălţăm spre Cer. Sîntem chemaţi să evoluăm spre asemănarea cu Dumnezeu, proces evolutiv care nu se va termina în momentul morţii - dacă ne vom mîntui. După Judecata de Apoi urmează Ziua a Opta, următorul eon al existenţei noastre. Apoi urmează Ziua a Noua şi aşa mai departe în vecii vecilor. Este vorba aşadar o evoluţie continuă şi nesfîrşită la care sîntem chemaţi, înălţîndu-ne mereu către perfecţiunea Creatorului.

Ma refeream doar la evolutionismul ateu. Din acest punct de vedere, omenirea a cunoscut o involutie dupa caderea lui Adam. Venirea Mantuitorului aduce o posibilitate de evolutie spirituala.