În prealabil postat de AdrianAamz
Folosirea expresiei "a ajunge la inima cuiva" este una hotarat teista. Daca faceti referire la ajungerea la inima, inseamna ca nu sunteti nici asa de atee, nici asa de dedicata stiintei pure, precum pretindeti.
De ce afirm aceasta ?
In primul rand, numai in screrile religioase se face apel la ideea ca inima ar avea ceva de-a face cu statusul psiho-emotional al omului.
Conform stiintei obiective, inima umana este un organ intern, alcatuit din muschi striati, compus din pericard, endocard si miocard, impartit in 4 camere _ doua atrii si doua ventricule _ , care are rolul de a pompa sangele prin vasele sangvine in intreg organismul uman, vase denumite vene si artere.
Ea nu este sediul nici unui proces psihologic, de gandire sau emotional, ci o pompa biologica.
Faptul ca nu are nici o functie de acest gen este stiintific demonstrat prin transplantul de inima. Primitorul nu devine beneficiarul emotiilor sau psihologiei donatorului, ci doar al unei noi pompe de sange.
Variatiile de ritm cardiac datorate emotiilor nu sunt datorate proprietatilor intrinseci ale inimii, ci actiunii mediatorilor neuro-chimici, a unor hormoni daca vreti, asupra sistemului nervos, care sistem nervos comanda in mod electro-mecanic si inima, in functie de interesul biologic al creierului.
Cum ar trebui sa fie, d-na sau d-ra Ilinca, modul in care ar fi bine si necesar sa va vorbim altfel ?
Iata, v-am vorbit in limbajul stiintei, fiindca cel al credintei vi se pare inacceptabil. Dar pun pariu ca nu va simtiti mult mai bine din cauza ca ati primit o mostra de cunostinte stiintifice din partea unui ne-ateu.
Nu sunteti pierduti ? Desigur. Orice persoana, atee sau nu, are locul si rolul sau in societate. Din punct de vedere al societatii, nimeni nu e pierdut datorita filosofiei sale de viata.
Dar in fata lui Dumnezeu, a fi pierdut sau a fi gasit nu mai tine de socoteala omeneasca.
|