Credinţa şi creştinismul a prins mai bine la cei săraci tocmai din aceste motive enumerate de tine mai sus. Ei se simt mai vulnerabili, au mai mare nevoie de ajutor, duc o luptă continuă cu grija zilei de mâine. Şi e o luptă grea. Aşa că e mult mai uşor pentru ei să se lase pe mâna lui dumnezeu. Credinţa le dă speranţa că într-o zi le va fi mai bine. Desigur, când văd că nu le merge, sau cel puţin nu întotdeauna, tot ei sunt primii care se leapădă de credinţă, aşa cum bine ai punctat şi tu mai sus.