Adulterochiululhul, crede el, el crede că poate el să te mântuie și să te facă fericit, să-ți facă binele, și așa se dezmiardă în ascuns flatându-se și lăudându-se, de parcă ar fi făcut o afacere bună, îi surâde profitul și-l lingușește mărirea mincinoasă de sine, se vede adulat, și va profita născocind tot felul de modalități de pârlire a victimei credule. Ea spera să fie iubită și el a crezut că ea vrea să fie pârlită. În timp răul și-a făcut plinul și s-au păcălit reciporc iar apoi s-au despărțit, după vremea în care s-au tot întâlnit.
Morala: ai grijă să nu te pârlești când tragi cu ochiul după altele ca să poftești!
... Și ce fel de idei poate să aibă omul de nu suportă el ca să-i stea cineva în cale și să nu-l lase ca să și le împlinească? Plângând ca o victimă nedreptățită și revoltată: -Ea nu m-a lăsat, că eu aș fi făcut!....... Ce? Iar aceleași motivări și scuze... de ce nu vrei să recunoști că ești o putoare fără pereche? Dar asta nu înseamnă că trebuie să muncești din superstiția conștiinței gLumii... NU, ci trebuie doar să recunoști că defapt n-ai fi făcut nimic fiindcă nu ești hotărât. Iar când te-ai hotărât atunci treci ca tancul și nu te mai poate nimeni opri de la nimic... și iată iar poți să faci „binele”. Ferească-ne Dumnezeu!
Ar fi putut să nu facă păcate! Ar fi putut. Ar fi putut și el, săra
cool, să se abțină măcar de la
cafea.