[MariS_]

În prealabil postat de Cineva27

Buna seara. Si se crapa un pic de ziua in gaura neagra a gandurilor mele. Si asta ca urmare a cuvintelor de suflet ce mi le-ati adresat. Nu stiu cat ma va tine, pentru ca presimt ca acesta e doar inceputul, si ca abia de acum, de una singura, trebuie sa intru in vamile vazduhului sufletului meu. Dar ma incurajeaza marturiile vii ale credintei dumneavoastra.Va multumesc tuturor celor care mi-ati scris. Va marturisesc ca am fost surprinsa de "mobilizarea" care s-a petrecut aici. Am respirat si mancat fiecare cuvintel. In starea in care eram, simteam nevoia sa ma agat de ceva, de o virgula, de o dojana, numai sa simt ca imi este adresata si ca ma aude cineva. Azi am luptat cu gandurile in mod activ, am inceput sa spun fie voia Ta, am sesizat cat e de greu sa ma las in voia cuiva, sa am incredere, sa renunt la a rezolva EU lucrurile. Ce mai, e mult de munca...E mult pana sa ies de sub zadarnicia asta pe care o gasesc in lume. Dar nadajduiesc sa ajung si eu sa vad frumusetea credintei. Sa mi placa la biserica, sa fac rugaciunile cu traire, sa, sa, sa...Mi-am zis ca o sa am rabdare totusi, cu pasi mici, dar siguri... Imi vin multe in minte, as avea multe de spus, dar cu alta ocazie, sa nu devin chiar alintata de acum. Pe scurt, mi-ati cam facut pofta. Sa incerc si eu. Are sa fie mai rau decat ma simt deja? Bineinteles, mi-ar placea sa vad si in realitate probe ale unei vieti in credinta, oameni care chiar traiesc credinta. Pentru moment, multumesc Celui pe care Il caut si pentru dovada virtuala ce mi-a daruit-o. Intr-o clipa critica, mi-a trimis atatea vorbe bune si calde prin voi. Chiar mai calde decat merit. Aah... Si la examen... Ha...A fost nasol. Cum anticipam.O materie cui, cum se spune, dar ma consoleaza faptul ca toata lumea a perceput subiectele ca fiind deosebit de grele, si atunci iau o pauza de la a arunca toata vina pe mine. Am facut cat am putut in momentul de fata. Mi-a venit greu sa ma adun, dar in final am tratat toate subiectele, cred ca am sa-l iau. E nostim cum lucrurile mici devin uragane atunci cand esti deprimat. Poate peste ani, o sa mi se para o nimica toata examenele de acum. Nu poate, sigur. Dar acum mi-e greu sa si respir, daramite sa ma tarai la facultate... Spre mai bine. Va multumesc inca o data, fericirea care nu se ia de la noi v-o doresc si mi-o doresc.

No, binie. Vezi, fatuca draga, ca nu-i totu' asa de negru cum pare? O sa iasa si soarele acus, acus, si pe strada ta. Asa-i viata, are si nori, are si ploaie, are si furtuna cateodata, dar are si cer senin, are si soare, are si bucurii. D-apai e mai faina o bucurie dupa o mahnire decat dupa alta bucurie. Da' asta nu inseamna ca tre' sa cauti mahnirea ca sa fie bucuria, mai apoi, cat mai mare. Invata sa privesti putin cu detasare problemele vietii, nu intra vartejul lor, nu te panica oricat de grele iti vor parea, cheama ajutorul Domnului atunci cand crezi ca te depasesc grijile si necazurile. Asta e reteta. Rugaciune, cat de simpla, cu cuvintele tale, da' sa hie sincera. Domnu' vrea o inima sincera, nu are nevoie de linguselile noastre. Nici macar de rugaciunile noastre nu are nevoie, ca ne cunoaste toate pliurile sufletului. Noi avem nevoie sa I le spunem, ca sa ne usuram inima, ca sa multumim de grija ce ne-o poarta sau ca sa cerem ajutor pentru cei dragi noua sau ca sa ne intareasca pe noi in credinta, in rabdare, in iubire. Domnul sa-ti ajute, fata draga, si sa te vedem cu zambetul pe buze!
Sa ne mai scrii, nu uita fata draga, ca altfel moshu' te mai si cearta!
Har, smerenie si jertfa de sine.