Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
Omul credincios utilizează „instrumentarul” credinței, nu gândirea dubitativă, pentru lucrurile care știe că nu-i intră sub simțuri. Nu trebuie cerute dovezi. Aparițiile duhurilor nu pot fi experimentate pentru că ele nu apar decât atunci când vor sau când sunt trimise. Sigur, putem și psihologiza. Însă atunci ieșim din teritoriul credinței. Credința nu ajunge pe cale analitică la cunoaștere, ci pe cale revelată. Ea poate coborî înspre știință, iar dacă aceasta urcă în mod cinstit, fără prejudecăți, se pot întâlni undeva la mijloc. Iar atunci când se întâlnesc se întăresc foarte mult una pe cealaltă.
|
Cu asemenea "credinta" descrisa de tine nu vreau sa am de-a face.
Datorita "credintei" de genul asta s-au intamplat multe lucruri rele, imi aduc aminte despre o stire citita mai demult, cum o femeie "credincioasa" si foarte respectata in orasul ei, si facand numai lucruri bune si-a omorat copiii pentru ca i-a vazut ca au chip de diavol.
Sfatul meu este sa ne ferim cat putem de aceasta credinta oarba pe care o descrii tu.