[Raziel]

În prealabil postat de N.Priceputu

Nu m-am referit la o credinţă oarbă, ci la una luminată. Nu cred că trebuie să ne abolim raţiunea pentru a crede. Trebuie doar să înţelegem că raţiunea are limite, iar credinţa e dincolo de aceste limite. Raţiunea poate analiza ceea ce cade sub simţuri, ceea ce este experimentabil. E bine să înţeleagă lucrul ăsta şi să nu vrea să analizeze ceea ce nu poate cuprinde. Neînţelegerile apar atunci când raţiunea nu-şi cunoaşte locul şi, la fel ca Lucifer care a vrut să ia locul lui Dumnezeu, ea vrea să cuprindă credinţa. Nu va putea niciodată, pentru că e mai mare decât ea.
La lucrurile descoperite prin credinţă se meditează. Numai în felul ăsta pot fi înţelese. Şi atunci vine o lumină a înţelegerii peste toate.
Cazul pe care îl menţionezi nu are de-a face cu credinţa. Acolo e probabil vorba de schizofrenie. E păcat să arunci cu noroi în felul ăsta în credinţă.
Credinţa nu înseamnă ignoranţă, ci deschidere către mister.

Sunt de acord cu tine(de data asta) numai ca se intelegea altceva din ce ai spus tu mai sus.Viziunea moderna(general acceptata acum) a credintei nu corespunde cu cea de acum 500 de ani si pe langa asta sunt si acum credinciosi care refuza ratiunea si in prezent, cand vine vorba de biblie.Pot sa te intreb ce s-a schimbat? societatea cumva? Toate ca toate, credinta este ceva subiectiv, la fel si intelegerea divinitatii.
Cazul pe care l-am mentionat are de-a face cu credinta inteleasa prost, este clar ca femeia suferea de o boala psihica intrebarea este ce a declasat-o? Eu nu arunc cu noroi in nimic, doar am mentionat un caz despre care am citit(si nu este singurul motivat de aceiasi credinta inteleasa prost), femeia era un crestin model(asa spuneau toti cei care o cunosteau), se pare ca cei care arunca cu noroi in propria credinta sunt chiar credinciosii prin actiunile lor(nu neaparat crime).