[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ana ana

Totusi,credeti ca ar trebui sa ne socotim nevrednici de a primi Sfanta Impartasanie de vreme ce am spovedit pacate multe si grave, chiar daca duhovnicul ne-a dat dezlegare (dupa ce in prealabil ne-am tinut canonul si nu am mai repetat pacatele)?

Ana, noi nu suntem vrednici, ci suntem învredniciţi prin darul supranatural al Spovezii. Tot aşa cum cei mai mulţi preoţi nu sunt sfinţi, ci sunt sfinţiţi prin darul supranatural al preoţiei, încât mâinile lor nu sunt curate, ci curăţite spre a-L ţine pe Domnul. Noi mergem la împărtăşire cu aceleaşi cuvinte ca ale centurionului care a spus: "Doamne, nu sunt vrednic să intrii sub acoperământul meu, dar spune numai un cuvânt şi se va tămădui sufletul meu"

Trebuie sa ni le amintim toata viata si sa plangem pentru ele, sau sa consideram ca s-au sters odata cu spovedania si e necesar sa le dam uitarii ca si cum nu le-am savarsit?

Este foarte bine să ni le amintim mereu şi să plângem pentru ele, chiar dacă urmarea lor spirituală, moartea sufletului nostru s-a şters ca şi când nu le-am săvârşit, încât Domnul nu ni la va aminti în teribilul ceas al Judecăţii. Iertaţi fiind, un simţământ de genul "cum am putut să fac asta ?" e normal să existe şi este bine să existe, ca să ne amintim mereu că fără El suntem slabi şi nimic bun nu putem face.

Pe de altă parte, aceste gânduri nu trebuie să ne facă să nu ne împărtăşim. Aceasta ar fi o ispită de dreapta, care vine de la Sărsăilă: el poate deturna chiar şi gândurile noastre bune, chiar şi căinţa noastră o poate folosi ca să ne ţină departe, cât mai mult timp, de Sf Euharistie. Fiindcă, deşi starea sufletului nostru este deplin restaurată în urma Spovezii şi suntem din nou în stare de graţie sfinţitoare, dacă nu ne-am împărtăşi cu Sf Trup şi Sânge nu am beneficia de graţia sacramentală, adică nu am primi tăria supranaturală de care avem multă nevoie ca să nu mai păcătuim în viitor. Fiindcă scopul nostru nu trebuie să fie să ne spovedim des, ci să nu mai păcătuim. Suntem din nou copiii lui Dumnezeu prin absolvirea de la spovadă, dar trebuie să ne şi împărtăşim dacă vrem ca Isus să rămână în noi, după cum El a spus ("va rămânea în Mine şi Eu în el").