Citat:
În prealabil postat de ana ana
Totusi,credeti ca ar trebui sa ne socotim nevrednici de a primi Sfanta Impartasanie de vreme ce am spovedit pacate multe si grave, chiar daca duhovnicul ne-a dat dezlegare (dupa ce in prealabil ne-am tinut canonul si nu am mai repetat pacatele)?
|
Da, chiar daca am primit dezlegare de la duhovnic pentru a primi Sfanta Impartasanie, tot vom fi nevrednici. Orice am face, nu vom fi vrednici de Tupul si de Sangele Domnului.
Doar in lumina harului isi observa omul nevrednicia.
Iar Spovedania va trezi in sufletul nostru constiinta nevredniciei proprii.
Citat:
În prealabil postat de ana ana
Trebuie sa ni le amintim toata viata si sa plangem pentru ele, sau sa consideram ca s-au sters odata cu spovedania si e necesar sa le dam uitarii ca si cum nu le-am savarsit?
|
Nu, nu le vom da uitarii. Dar acelea nu vor mai fi resimtite ca niste legaturi care nu ne permit sa inaltam inima catre Dumnezeu.
Amintindu-ne boala de care am suferit, vom da slava Doctorului care ne-a adus vindecarea.
Prin Taina Spovedaniei, credinciosul Il intalneste pe Hristos, Care mijloceste la Tatal iertarea lui. Si, induplecandu-L pe Tatal, aude cuvintele Sale mantuitoare, pline de dragoste:
Iata ca te-ai facut sanatos. De acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-ti fie tie ceva mai rau.
Crestinul simte, dupa ce s-a marturisit curat, ca a fost iertat de Dumnezeu. Simte o eliberare. Nu mai e apasat de povara pacatelor. Dupa marturisire, plange inaintea lui Dumnezeu, avand sentimentul recunostintei; si Ii promite ca nu va ma pacatui, ca nu va cadea iarasi in tot soiul de pacate aducatoare de moarte. Gusta din bucuria impreuna-vietuirii cu Dumnezeu.