Desi am vazut secventa fara sonor, am fost foarte neplacut impresionata de cele aratate la tv. Nu e de mirare, ca altii nu au fost impresionati. Lumea se uita la atatea fime, incat suferinta umana nu mai inseamna mare lucru. Nu ne mai impresioneaza mai nimic, nici macar moartea, pentru ca le vedem zilnic la tv in filmele artistice. Dar aici nu avem de-a face cu un film artistic, este o secventa live, in care unei persoane i se face rau in direct. Cum sa nu fim impresionati?
Poate ar trebui sa ne facem ganduri de ce am devenit atat de insensibili fata de suferinta umana si cui serveste aceasta insensibilitate sau chiar indiferenta?
Se spune ca crestinul trebuie sa sufere cu cel care sufera si sa se bucure cu cel care se bucura. Oare cand am incetat sa mai suferim pentru altul? Si de ce?