Vintage, parerea mea personala e ca cei care nu vad ce se intampla in jurul lor sunt orbi. Si o spun asta fara nici cea mai mica intentie de a jigni pe cineva.
Desigur, e foarte greu sa observi saracia si jalea din viata unora, dintre cei patru pereti ai casei tale sau din spatele volanului. Dar chiar si asa, cand stam la semafor, daca privim putin mai atent in dreapta si'n stanga, la cei care traverseaza grabiti, le poti citi grija si nefericirea pe chip, dincolo de poleiala in care unii si'o imbraca, de rusine. Nu e un efort imens sa citim dincolo de zambetul fortat al unui om sau de hartia de 100 de lei pe care o scoate din portmoneu la supermarket, gandindu'se cu regret ca e ultima.

Oamenii sunt orgoliosi, le e rusine sa'si arate saracia si teroarea cu care se gandesc la ce vor pune familiei pe masa a doua zi. Sa'ti dau un exemplu concret. Recent, am fost in vizita la o matusa, in afara localitatii. Nu o mai vizitasem dinainte de Paste si cum voiam sa ii duc si pe copii un pic la aerul curat de tara, ne'am urcat in masina si ne'am dus pana acolo. Am fost socata de ce am gasit. Isi vanduse toate animalele pe cativa banuti (bine, nu avea multe, doar ceva gaini si o vacuta), nu mai avea electricitate, iar in bucatarie avea doar o paine uscata si un salam care... cine stie de cand era acolo. Iar ca ea sunt mii de oameni, in ziua de azi. Contrar opiniei generale, si la tara se moare de foame, exact ca la oras. Pe ea am ajutat'o eu. Dar pe altii cine'i ajuta? Ca vointa ar fi, dar foarte putini au cu ce.

Traim vremuri groaznice, asta'i adevarul. Copiii isi privesc parintii murind de foame sau murind prin spitale, de lipsa de medicamente. Parintii isi privesc copiii zbatandu'se (de multe ori, in zadar) sa le asigure copiilor lor hrana si un acoperis deasupra capului. Omul are nevoile primare de hrana si protectie. Or in ziua de azi, sunt tot mai multi care nici macar aceste nevoi primare nu si le mai pot satisface. E groaznic!