Citat:
În prealabil postat de I.Calin
Nu sunt chiar deloc rău și-mi pare rău că par astfel, cu atât mai mult cu cât și eu am fost adolescent. Și îi înțeleg foarte bine (cred asta, vreau, nu vreau, îmi trec vremea zi de zi printre ei)... Cât despre probleme existențiale mai adânci tare mi-e teamă că unele apar tocmai pe fondul ăsta de iubire, afecțiune ... fizică și comunicare... tactilă. Și culminează, uneori, cu sinuciderea, dar cred că am mers prea departe deja.
Eu nu-i fericesc, se preafericesc ei înșiși...
P.S. Oricum, afecțiunea exprimată public e doar mascaradă și bravură ("vedeți, am și eu pe cine strânge în brațe", asta ca să nu spun mai mult).
|
Si ce anume intelegi la ei?Sinuciderea e cauzata de intimitate?Dar cum iti explici asta,ca m-ai facut curioasa...
PS:Si cum se manifesta afectiunea sincera,autentica?Exista vreo locatie anume,vreun cadru in care s-o desfasuram ca sa nu parem bufoni?
Scuze ca pun atatea intrebari,dar sunt o fire curioasa si caut sa inteleg ce mi se transmite in general...