Citat:
În prealabil postat de ilinca20
in cazul meu nu este atat de mult vorba despre ambitii abstracte, strict materiale.
|
Sunt materiale prin prisma faptului ca sunt legate de lucruri materiale.
Cum iti spunea si Ioan Cezar mai sus, relatiile cu parintii ar trebui sa fie pe alte baze decat succesul profesional.
Citat:
|
daca toti am gandi asa, ar fi mult mai putini oameni de stiinta, manageri, artisti etc.
|
Uita-te putin in jur si zi-mi ce lipseste din lumea asta de merge asa rau?
Oamenii de stiinta, managerii, artistii sau sfintii?
Citat:
|
nu inteleg ce inseamna sa accept ce imi da El. adica daca el imi da aceasta situatie foarte dificila in care ma gasesc, eu sa o accept? nu inteleg conceptul.
|
Nu, el nu ne da situatii dificile.
El are un plan pentru fiecare dintre noi, prin care noi sa fim fericiti.
Problema este ca nu prea ne intereseaza care este acela si chiar daca ajungem uneori sa il intrazarim, din cauza unor patimi si ambitii absurde zicem ca nu e ceea ce ne trebuie, ceea ce ni se potriveste, ce ne-ar face fericiti, etc.
Si asa ne fixam diverse alte obiective, in care investim timp, energie, afectiune, pornind de la premiza ca asta este ceea ce ne trebuie si ne-ar face fericiti, fara sa ne intrebam daca e asa sau sa-L intrebam daca e asa, daca asta este directia in care ar trebui sa mergem.
Abia cand incepem sa realizam ca gustul alegerilor noastre este amar, incepem sa ne punem semne de intrebare dar chiar si atunci, refuzam sa chestionam fundamnetele spirituale ale alegerilor pe care le-am facut si le facem.
Si atat timp cat o sa refuzam sa vedem, o sa bajbaim pe intuneric, ne lovim de una, de alta, tipam ca ne doare si tot asa..pana cand o sa doara atat de tare incat o sa ajungem la concluzia ca e mai bine sa dam drumul la lumina mai intai.
Citat:
|
plus ca nu mi-am dat seama ca vrea El pentru mine. cred ca putini oameni au ajuns sa realizeze asta...
|
Da.
Putini.
Si stii de ce? Nu pentru ca Dumnezeu este mut, ci pentru ca oamenii sunt muti atunci cand trebuie sa se raporteze la El.
De impartasit spui ca te-ai impartasit. Dar te-ai spovedit? Preotul ce ti-a zis despre momentele astea prin care treci? Ce sfaturi ti-a dat?
Daca te-ai impartasit doar "sa-ti poarte noroc in afaceri" si "sa-ti mearga bine", degeaba este.
Daca o faci, fa-o si roaga-te ca sa te lumineze Dumnezeu si cere-I sa-ti arate in ce directie sa o apuci, fie chiar si aceea de a reveni in tara.
Uite de exemplu tanarul bogat din Evanghelie, cel care de mic implinea Legea si aparent vroia sa-L urmeze pe Hristos. Aparent, pentru ca atunci cand i-a cerut sa renunte la avere, s-a vazut ca iubea averea mai mult decat pe Dumnezeu.
De asta Dumnezeu spune:
"Deci, nu duceți grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?
Că după toate acestea se străduiesc neamurile; știe doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveți nevoie de ele.
Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă." (Matei 6:31-32)
Deci reteta de succes a crestinului aceasta este, sa dea prioritate lui Dumnezeu si sa-si indrepte atentia spre Dumnezeu si de restul se va ingriji Dumnezeu.
Mai stim un caz in care cineva a plecat din tara, din motive probabil similare, sacrificand legatura cu Dumnezeu si apropierea de Biserica.
Si din compromisuri in compromisuri si peste compromisuri comoditate, a ajuns si la apostazie.
Sa te fereaca Dumnzeu.