Adevărat S-a înălţat!
Dragă Cristina,
Chiar dacă în trecutul mai îndepărtat credinţa în Dumnezeu era mult mai răspândită, oamenii care au fost creştini autentici au fost întotdeauna puţini. Şi trebuie să acceptăm că în continuare tot puţin vor fi. Nu degeaba zice Mântuitorul: alegeţi calea cea strâmtă. A fi creştin este o alegere; şi nu una uşoară. Nu eşti aşa doar pentru că te-ai născut şi ai fost botezat. Întotdeauna a fi creştin a însemnat să fii altfel decât lumea. A avea credinţă înseamnă a cunoaşte ceea ce ceilalţi nu cunosc. Înseamnă a avea deschis un al treilea ochi, duhovnicesc. Cei care ţin închis acest ochi nu te vor înţelege niciodată şi vor râde de tine şi de cei ca tine, pentru că tu vei vedea ceea ce ei nu văd. Tu vezi într-un preot un om al lui Dumnezeu, ei îl văd pe Batman. Tu te rogi, ei vor gândi poate că trebuie să fii un pic nebun ca să vorbeşti cu cineva care pentru ei e o închipuire. Tu vei posti ca să te pregăteşti duhovniceşte pentru marile întâlniri cu Domnul, ei vor spune că e o prostie. Vei căuta să îi ajuţi pe cei săraci şi în nevoi, ei vor căuta să-şi împlinească propriile plăceri...
Nu putem să-i schimbăm pe ceilalţi şi nici nu trebuie să ne propunem asta. Nu avem dreptul să ne schimbăm decât pe noi înşine. De aceea, nici nu trebuie să privim prea mult la ceea ce fac ei şi să nu-i judecăm, ca să nu păcătuim. Însă dacă noi vom duce o viaţă plăcută lui Dumnezeu, unii dintre cei din jur s-ar putea să simtă ceva din lumina Sa şi să vrea să cunoască şi ei mai mult.
Deci nu te teme şi întăreşte-te în credinţă, lucrând-o, măcar de n-ai mai vedea în jurul tău niciun creştin.