[ALEXANDRU ANASTASIU]

Cătălin m-a îndemnat să fac o mică cercetare despre stâlcirea numelui de Iisus la slavi:

De ce e posibil ca să fi introdus ruşii stâlcirea numelui de Iisus în isus o vedem în viaţa Sfântului Maxim Grecul:
Referitor la ruşi vă dau ca pildă un mic extras din viaţa Sfântului Maxim Grecul. Grăieşte de la sine:
"Secolul XVI - în care a trăit şi pătimit Cuv. Maxim - a fost, în Rusia, unul dintre cele mai tulburate din punct de vedere religios. Credincioşii, ducând mare lipsă de preoţi cât de cât învăţaţi, se mulţumeau cu cele auzite la amvon şi nu numai că nu se îndoiau cu nimic de adevărul celor predicate ci ar fi fost oricând în stare să moară sau - aşa cum s-a şi întâmplat în cazul Sfântului Maxim - să ucidă pentru „adevărurile” auzite. Credinţa ortodoxă căzuse în superstiţii, magii şi alte multe practici păgâne şi nimeni nu încerca să facă ordine. Singurele izvoare de zidire duhovnicească, operele Sfinţilor Părinţi, căzuseră de mult în uitare. Şi chiar dacă ar fi dorit cineva să le studieze, nu ar fi reuşit deoarece marea majoritate dintre ele erau în greaca veche. Ce-i drept, existau aşa numitele „selecţii” care, la începuturile lor, conţineau extrase tematice din operele patristice. Şi spun „la începuturi” deoarece, cu timpul, au devenit nişte compilaţii grosolane în care se amestecau ca într-un autentic ghiveci, adevărurile de credinţă cu ereziile, creştinismul cu păgânismul, magia cu pronia dumnezeiască.[...] După cum spuneam mai sus, cărţile folositoare de suflet ale Sfinţilor Părinţi ajunseseră de nerecunoscut. În aceeaşi stare se aflau însă şi cărţile de cult: „Mineiele”, „Psaltirea”,„Triodul” etc. care, din cauză că fuseseră copiate neatent şi de cele mai multe ori în grabă, aveau foarte multe greşeli dintre care unele se învecinau cu hula. Însă să-l fi ferit bunul Dumnezeu pe cel care ar fi îndrăznit să schimbe vreun cuvânt sau chiar vreo literă din ele. Era imediat pus la stâlpul infamiei ca un al doilea Iuda care încerca să-L vândă din nou pe Mântuitorul, prezent de această dată în rândurile cărţii sfinte. Tot din vechime îşi făcuseră apariţia în Rusia foarte multe cărţi de inspiraţie bogomilică cum ar fi: „Apocalipsa lui Avraam”, „Visul şi Apocalipsa Maicii Domnului”, „Testamentul celor 12 Patriarhi”,„Porţile lui Aristotel”, „Sestocril” şi altele, care au contribuit şi ele nu puţin la introducerea de noi practici rituale în Biserică. Poate că unele din aceste lucruri ni s-ar părea nouă, celor de azi, nişte copilării. Nu trebuie însă să uităm faptul că în acele timpuri, mentalitatea era cu totul alta. Oamenii erau cu mult mai mult legaţi de tradiţii şi obiceiuri, care, cu cât erau mai exotice, cu atât erau declarate mai adevărate de cei simpli, decât cei de azi.
Hristos S-a înălţat!