II. Credinte referitoare la mortii

a).Inmormantarea

Considerata ca fiind indispensabila pentru cei decedati,neexistand exceptii nici macar pentru criminalii care erau spanzurati(Deut 21:22-23)sau lapidai(Iosua 7:24-26)inclusiv dusmanii cei ma ostili ai Israelului(Ezechiel 39:12).Lipsa unei inmormantari era considerata ca fiind o nenorocire suprema,cum se vede din sentinta data de Izabela(II Regi 9:10) si acesta era si soarta care ii astepta pe dusmanii divinitatii(Ieremia 25:33).Acesta frica ancestrala provenea din faptul ca in perioada cultului stramosilor nu se puteau aduce jertfe daca cei morti nu fusesera inmormantati,intrucat sacrificiile erau oferite la mormant.In plus se considera ca sufletul are legatura cu trupul chiar si dupa moarte,acesta conceptie gasindu-se inclusiv in perioada lui Iov 14:22.

b).Mormantul familiei

Inmormantarea nu era suficienta ci trebuia facuta in mormantul familiei de unde si formula ca omul trece la parintii sai (Geneza 15:15 si Judecatori 2:10)sau la poporul sau(Numeri 27:13).Conceptia era ca fiind inmormantat in acel mormant,sau in apropierea lui,in cel ma rau caz, era pus in legatura directa cu membrii decedati,in acest sens fiecare dorind sa fie pus alaturi de tatal sau si mama sa(II Samuel 17:23 si 19:37-8).Lipsirea de acest gen de inmormantare era practic un act de condamnare(I Regi 13:22)si atragea dupa sine o rusine teribila(Ezechiel 28:10 si 32:21).
Iacov si Iosif dau instructiuni clare ca trupurile lor sa fie duse inapoi in Canaan,pentru a fi puse-n mormantul familiei(Geneza 47:30 si 50:25, Exodul 13:19).Initial mortul era ingropat chiar in casa,Samuel fiind ingropat in propria sa casa(I Samuel 25:1)ca si Ioab(I Regi 3:24).Ulterior toate mormintele individuale ale unui trib israelit au fost considerate ca fiind,conceptual, unul singur iar acesta noua conceptie a primit numele de Seol.Nu exista documente clare pentru a se stabili cat de devreme a aparut.

c).Seol

Initial s-a pornit de la o unire conceptuala a mormintelor tribului,salas final al acestui, care ulterior s-a extins pana a devenit salasul tuturor popoarelor,fiind cuprinsi in el,fara deosebire,si cei buni si cei rai.Acesta etapa este deja atins in Ezechiel 32, Isaia 14,Iov 32:30,Ecclesiasticul 12:5.La inceput cele doua notiuni,salasul mortilor si Seol se excludeau reciproc dar ulterior au dobandit caracter interschimbabil(Isaia 14:11).Confuzia acesta apare si in religia babiloniana,cele doua conceptii avand asemanri si deosebiri.Este posibil ca denumirea de Seol sa fie inrudita cu versiunea babiloniana Shualu.Reminiscente in acest sens se gasesc in Iona 2:6(cu privire la muntele Aralu din versiunea babiloniana)si in Iov 1:21(cu privire la faptul ca cei decedati,la babilonieni,erau goi).Totusi in conceptia iudaica va prevala ca mortii vor purta intr-un mod iluzoriu straiele de pe pamint(Ezechiel 32,Isaia 14).
La acest moment lipsa unei inmormantari demne te facea sa ratezi un loc onorabil in Seol,nu erai unit cu poporul tau acolo si erai aruncat in partile cele mai indepartate ale putului(Ezechiel 32:23).

Seolul era conceput ca avand camere diferite(Pilde 7:27),era prevazut cu porti(Psalmi 9:14,107:18,Iov 37:18,Isaia 38:10)tarim al neoranduielii(Iov 10:22)si la tarinii(Daniel 12:2,Iov 7:21,17:16).Pozitia lui ar fi fost in partile cele mai de jos ale pamintului(Psalmi 63:9,86:13,Ezechiel 26:20,31:14,32:18,32:24),sub mare(Iov 26:5)dar deasupra apelor subterane(Psalm 71:20).Datorita pozitionarii este complet lipsit de lumina(Iov 10:21-22).Desi incepand cu sec VIII apare conceptia conform careia Dumnezeu isi intinde puterea asupra Seolului(Amos 9:2,Iov 26:6,Pilde 15:11,Psalmi 139:7-8)Seolul si-a pastrat in conceptia populara,mult timp,vechiul rol,unde stramosii celor vii detineau controlul asupra lui.Ca efect,fiind independent de Iahve,distinctiile morale de pe pamint nu mai era valabile in Seol,si acest aspect arunca o lumina interesanta asupra preferintei si mentalitatii populare.

d).Mortii sau locuitorii Seolului

Ca sa se inteleaga modul cum era inteles Seolul trebuie luata in considerare atat conceptia timpurie,in care omul era alcatuit din doua element(duh/suflet si trup)cat si conceptia din perioada tarzie cand a devenit duh-suflet-trup.Pe scurt:ca sa intelegi dezvoltarea eshatologica a Vechiului Testament trebuie cunoscuta doctrina veterotestamentara despre suflet.

-Sufletul sau nefes era identic cu sangele.Varsarea de sange provoca moartea intrucat se considera ca sufletul este in sange(Levitic 17:11)sau identificat cu sangele(Geneza 9:4-5 si Deuteronom 12:23).Acesta conceptie explica de ce sangele varsat pe pamint,dintr-o nedreptate,striga la Dumnezeu precum un suflet(Geneza 4:10).Inima era considerata organul gadirii iar un om fara gandire ajungea precum Efraim(Osea 7:11).Gandirea nu era atribuita sufletului in mod distinct.

-Sufletul era loc al senzatiilor si dorintelor,fiind sediul inferior al personalitatii.Ii sunt atribuite functii animalice pure,foamea(Pilde 10:3)setea(Pilde 25:25)dorinte sexuale(Ieremia 2:24)iubirea(Isaia 42:1)bucuria(Psalmi 86:4)frica(Isaia 15:4)increderea(Psalmi 57:1)ura(Isaia 1:14).Sufletului i-au mai fost apoi atribuite dorinta si vointa(Geneza 23:8,II Regi 9:15,I Cronici 28:9)si mai rar memoria(Deut 4:9).Ca sediu a senzatiilor si dorintelor devine expresie a vietii idividuale constiente.Pe scurt:cate suflete=atatea persoane.Expresia ,,Duhul meu"nu va fi folosita niciodata in acest mod.

-Sufletul paraseste trupul la moarte(Geneza 35:18,I regi 17:21,II Samuel 1:9,Iona 4:3)dar acest lucru nu se intimpla in mod necesar imediat ci se putea petrece si la momentul descompunerii trupului.In anumite situatii se considera ca sufletul inca mai statea pe langa trup,persoana decedata fiind numita nefes(Levitic 19:28,22:4,Numeri 9:6-7,Agheu 2:13)sau ,,suflet al unui mort"(Numeri 6:6 si Levitic 21:11)

-In antropologia ebrica timpurie sufletul murea dar nu intr-un sens absolut

Cei decedati posedau un anumit grad de cunostiinta de sine,capacitatea de a vorbi si de a se deplasa(Iov 14),chiar un grad mare de cunostere,de unde denumirea de ,,cei stiutori"(Lev.19:31,20:6,Isaia 19:3).Erau familiarizati cu destinul celor vii,precum in cazul Rahelei,aveau capacitatea de a prevede viitorul(I Samuel 28:13-20)de unde si practica incubatiei(Isaia 65:4).La acest stadiu,relatiile de pe pamint erau reproduse si ine Seol: profetul se deosebea prin straiele sale(I Samuel 28:14,Isaia 14)cel necircumscris prin preput(Ezechiel 32),cei ucisi de sabie poarta vesnic in Seol semnul unei morti violente(Ezechiel 32:25)la fel si cei ce au murit de mahnire(Geneza 42:38).Practic mortii reproduceau trasaturile intimaprite in momentul mortii si astfel se intelege teribilul sfat dat lui Solomon de catre David cu privire la Ioab(I Regi 2:6).Acest gen de conceptie a suferit o stagnare in perioada profetica dar s-a pastrat in mentalitatea populara inclusiv dupa perioada postexilica.

Perspectiva ulterioara,care neaga orice cunoastere si viata pentru locuitorii Seolului,a rezultat din combinarea relatarii din Geneza 2:7 ,unde suflarea de viata este identica cu suflul de viata din Geneza 6:17 si 7:15.In Geneza 7:22 apare deja formula combinata suflare de duh de viata.Asadar,din moment ce ,,suflarea de viata'' sau ,,duhul de viata" este comun omului cat si restului creatiei,duhul de viata capata un sens impersonal,si nu mai poate fi purtatorul personalitatii omului.Prin urmare sufletul ajunge sa fie reultatul asezarii spiritului in corpul material si nu are o existenta proprie.Are o functie doar cand este insufletit de duh.
Sufletul este,in acesta conceptie,un ,,suflet viu"dar cand duhul se retrage,vitalitatea sufletului este distrusa,si devine sufletul unui om mort,adica al unui cadavru(Numeri 6:6 si Lev.21:11).Trupul mort este numit,datorita acestui aspect,uneori,,,suflet"(Lev.19:28,21:1,22:4,Numeri 9:6-7,10).Potrivit acestei conceptii anihilarea sufletului se petrece inevitabil la momentul mortii,adica cand iese duhul,trihotomia trup-suflet-duh fiind deja istorie.

Aceasta dizolvare a persoanei in momentul mortii,apare ca si conceptie in Ecclesiasticul 12:7,unde doar Duhul se intorce la Dumnezeu.Acesta perspectiva antropologica detine,dpdv istoric,paternitatea aparitiei saducheismului,daca tot vorbim de adevaratii saduchei.Ca o consecinta, in primul si al doilea secol inainte de Hristos,credinta conform careia sufletul dupa moarte supravietuia,desi nu mai exista fizic,dispare si apare o supravietuire pur negativa,atat de negativa incat au fost suspendate doctrinar toate facultatile sufletului,Seol,,salasul sufletelor"a devenit sinonim cu Abaddon sau nimicirea(Iov 26:6,Pilde 15:11,17:20).