Sora (frate) draga! Daca Everestul putea fi urcat de oricine, acum poate era plin de oameni acolo! Vreau sa spun ca lucrurile mari se fac cu multa osteneala si numai de cei tari.

Doua lucruri (la rece, fiindca nu sunt date prea multe) ai de rezolvat: 1. calculeaza care sunt prioritatile in viata ta, in functie de importanta pentru mantuire, si 2. vezi ce efort iti solicita fiecare din lucrurile pe care le faci acum si daca este vreunul ce te aduce in stare de "faliment energetic", renunta la el, chiar de-ar fi si vis de 2 ani de zile.

Ma intreb ce te face sa te indarjesti asupra unui lucru ce - tu afirmi asta - nici material nu te satisface si nici spiritual nu te implineste? O fi oare vreo ispita ce are drept scop pierderea ta prin slabire sufleteasca si trupeasca? O fi oare urmarea vreunei alergari spre "oriunde, numai aici nu", produsa fie de temeri din trecut sau din mandrie? O fi oare vorba de frustrare si de teren predispus spre depresie? Vezi cate intrebari apar? Nici duhovniceste nici psihologic nu se poate face prea mult aici. In afara de sfaturi la modul general nu poate nimeni sa faca prea mult. Colegii nostri de forum, crestini buni, te-au sfatuit cu dragoste si datoare esti sa extragi iubirea cuvintelor lor si sa o folosesti, spre slava lui Dumnezeu. Dar nu uita ca trebuie sa mergi la doctor daca simti ca esti bolnava. Doctorul tau (in directia aceasta ne-ai facut partasi) este Biserica; nu te departa de ea!

Eu nu as sta intr-o tara straina, pentru un proiect profesional ce-mi conditioneaza (aproape) viata, daca nu as putea justifica necesitatea lui pentru mine fie in plan duhovnicesc, fie material! Ai ales, se pare, sa fii robul altora si te plangi ca nu te platesc. Elibereaza-te sau intareste-te cu rabdare daca merita sa pastrezi proiectul. Oricum se observa ca "managerul de proiect" nu este prea profesionist spre bine: nici multumire (esti in pragul depresiei de multe ori) nici plata materiala suficienta ca sa justifice statul in robie! Stii cine lucreaza asa? Oamenii rai si ispititorul diavol! Bag' sama deci, ca nu ai o companie prea placuta. De ispititor scapi usor prin rugaciune, spovedanie si unire cu Hristos prin Impartasanie, dar de omul rau... Sper sa gasesti taria sa alegi calea cea buna. Nimeni nu striga din apa "ajutor, ma innec!" decat daca vrea sa traiasca, iar pentru asta trebuie sa iasa din apa sau sa lase sa fie scos. Mergi la duhovnic deci si cere-i sfat sa scapi de chin nu sfat sa rabzi! Si asculta(-l)!

Cu dragoste de Domnul, pr. Gheorghe.