Prin sacrificiu înţeleg a renunţa la tine din iubire pentru cineva. În cazul de faţă, a renunţa la viaţa intimă cu soţul, care e oricum compromisă, din iubire pentru copii. Îl (o) ierţi, dar asta nu înseamnă că ceva nu s-a pierdut iremediabil. Accepţi, însă, să trăieşti fără ceea ce ai pierdut pentru că ai copii care te iubesc şi pe care îi iubeşti, şi nu vrei să îi lipseşti de tine. Dacă poţi face asta din toată inima, nu rămân resentimente. Însă tot sacrificiu se cheamă, pentru că implică şi o durere pe care ţi-o asumi.