Intr-adevar, in acest pasaj din omilia 88, se spune ca Mantuitorul i-a incredintat lui Petru grija conducerii fratilor sai. Dar Mantuitorul, prin aceste cuvinte, nu a vrut sa puna pe ceilalti apostoli intr-o pozitie inferioara fata de Petru, ca si cum ei ar suferi de o lipsa.
Intr-adevar, Petru a avut un primat de onoare in biserica. Asta inseamna ca lui i se cerea primul parerea si el era cel care vorbea cel dintai intr-un conciliu. Dar asta nu inseamna ca era superior celorlalti din punct de vedere doctrinar, ca si cum doar el era infailibil, iar ceilalti apostoli puteau gresi, macar teoretic, avand nevoie sa se ghideze permanent dupa Patru, ca sa nu greseasca. O asemenea conceptie este straina bisericii, si asta se vede si din faptul ca Petru nu a luat singur decizii cu privire la biserica, ci a avut loc un sinod apostolic la Ierusalim, care a fost prezidat de Iacov, nu de Petru.
Si apropos de sens descriptiv, tot Sf. Ioan gura de aur, talcuind acest pasaj explica cuvintele "Eu judec" zicand: "Ce inseamna eu judec? Inseamna eu afirm cu autoritate ca lucrul este asa. Deci Iacov a hotarat asupra intregii chestiuni."
Intr-adevar, extrapoland la episcopul Romei, el era cel care intr-un conciliu isi exprima primul parerea, dar conciliul tinea cont de ea si o primea numai daca ea era in conformitate cu invatatura crestina si cu traditia bisericii.
Astfel, sinodul 6 ecumenic, nu a avut nici o retinere in a condamna pe papa Honoriu ca eretic, constatand ca parerile lui nu erau in concordanta cu traditia bisericii.
Cu alte cuvinte, papa putea fi primul atata timp cat era drept-credincios. Cand cadea in erezie, biserica il sanctiona, asa cum a facut-o cu papa Honoriu.
Ca sa dau un exemplu: patriarhul Daniel este intai-statatorul bisericii ortodoxe romane.
Daca se intampla ceva sau se intruneste un sinod al BOR, el este primul care vorbeste si isi spune parerea. Asta insa nu inseamna ca patriarhul Daniel are un primat de drept divin asupra colegilor sai sau ca poseda infailibilitate.
Biserica rasariteana si o vreme, chiar si o mare parte a apusului, nu l-au privit pe papa drept ceea ce se considera el astazi sau a incercat sa se considere uneori.
|