"Ce inseamna fita la origine si cum s-a produs alunecarea de sens pe care o intalnim astazi in vorbire? Dupa dictionare, trebuie sa pornim de la onomatopeea fat! (comparabila cu bat si cu altele ce suna la fel), de la care s-a format verbul a (se) fatai (respectiv a se batai), tot una cu a se foi, cu sensul „a se misca repede si nelinistit“, „a se agita“, o fata (sau fita) fiind o vietuitoare mica, cu miscari repezi; figurat, a fost dezmierdat astfel ironic un copil, in special o fetita. Supranumele s-a specializat insa pentru a desemna un peste mic, avand miscari aparent capricioase (numit si zvarluga sau plevusca!) De la asemenea fataieli (sau bataieli) a rezultat caracterizarea de fata (sau fufa) pentru o femeie afectata, capricioasa, dar ramane sa mai fie cercetat de ce s-a generalizat varianta de pronuntare fita". (Stelian Dumistracel)
Fita poate insemna o persoana mofturoasa, cu pretentii. Un crestin nu trebuie sa fie mofturos niciodata, asa ca el trebuie sa fie lipsit de fite si sa multumeasca lui Dumnezeu pentru toate.
|