Este greu sa traim "liturghia de dupa Liturghie", din pricina neputintelor noastre, chiar si atunci cand ne impartasim regulat cu Trupul si Sangele Mantuitorului, dar, cu atat mai mult, atunci cand ne impartasim rar sau nu o facem deloc.
Putem pastra in suflet aceasta stare de sarbatoare si sa traim neincetat lumina si bucuria ei, in masura in care participam constient la taina prezentei lui Dumnezeu, in biserica si in afara ei.
Ce este sarbatoarea, in esenta sa, daca nu a marturisi, "Hristos in mijlocul nostru" sau "cu noi este Dumnezeu" si a ne minuna neincetat de taina prezentei dumnezeiesti?
|