08.06.2011, 01:11:16
|
|
|
Necesitatea primatului?
Când în rândul Apostolilor a apărut nevoia de a se adresa unei voci ori judecăți cu autoritate obligatorie, s-a convocat un Sinod la Ierusalim (Fapte cap. 15). Hotărârile și canoanele acestui Sinod au fost recunoscute ca obligatorii pentru întreaga Biserică. Citim:
„Părutu-s-a Duhului Sfânt și nouă” (Fapte 15, 28) - unde pronumele personal „nouă”, la plural, desemnează pe căpeteniile sau reprezentanții întregii Biserici adunați în sobor. Hristos nu a acordat autoritatea supremă unui singur membru al obștii apostolice.
Supremația papală, întemeiată pe pretențiile petrine, ar face bine să-și aducă aminte că Apostolului Petru, la Sinodul de al Ierusalim, nu i s-a cerut să hotărască după cum credea de cuviință și nici nu a prezidat Sinodul, ci a luat parte la el ca un egal al celorlalți. Pentru Sfântul Pavel conducătorii Bisericii erau Iacov, Petru și Ioan, iar nu Petru singur. Iacov avea
întâietate, pentru aceea Epistola sa se află înaintea celei a Sfântului Petru în ordinea canonică a Sfintei Scripturi. Sfântul Petru, deși era unul dintre apostolii cei mari, a fost totuși chemat să dea seamă de faptele lui înaintea bătrânilor Bisericii (Fapte cap. 11). De asemenea, el a fost
chemat să dea seamă în urma asprei mustrări a lui Pavel (Galateni 2, 11). Iată deci că bătrânii și apostolii lucrau împreună, ca obște, în luarea hotărârilor.
Cea mai înaltă autoritate a unei Biserici Ortodoxe locale este Sinodul episcopilor ei; însă cea mai înaltă autoritate a Bisericii Ortodoxe Universale, Sinodul sau Soborul Ecumenic, întrunește episcopii lumii civilizate (oikoumene).
http://www.manastirea-sireti.md/uplo...ntinopolei.pdf
|