Dumnezeu sa te ierte si sa ma ierte si pe mine daca ti-am gresit cu ceva. Nu stiu la ce te referi, dar, daca privesti lucrurile din punctul tau de vedere, sa stii ca ai dreptate.

Nebanuite sunt caile Domnului, iar ca sa faci o buna alegere trebuie ca mai intai Dumnezeu sa ingaduie. De fapt in asta consta sansa fiecarui om disperat. Totusi, noi nu cunoastem de ce da Dumnezeu sanse unora, iar altora nu. Probabil de cele mai multe ori e vorba de un anume plan, iar de putine ori, de iertare urmata de vindecare.
Recomandarile mele au fost aceleasi care m-au salvat si pe mine cu multi ani in urma: terapia naturista. Astazi insa, am inteles ca, pe langa terapia naturista mai e nevoe de ceva. De fapt acel ceva este mai mult decat esential: rugaciunea sincera. Poate ca si altadata aceasta rugaciune a existat, dar spusa de o mama indurerata, nu de mine care practic (la 26 de ani) eram aerian, nespovedit si neimpartasit din copilarie.
Din pacate, samanta credintei gaseste prea arareori pamant fertil. Cat despre sanatate, se intampla ca, adancindu-te in rugaciune, nu mai vezi moartea cum o vedeai altadata, si ii lasi lui Dumnezeu dreptul de a face cum crede El ca e mai bine. Daca viata ta nu mai foloseste nimanui, ci dimpotriva, cine stie in ce situatie ai ajunge cand ai putea spune: "Doamne, de ce nu m-ai luat atunci?", nu cred ca are vreun sens sa insisti sa faci voia ta. Probabil asta depinde si de cei din jur, daca pot constientiza si evident daca au un bob de credinta.
Pentru un bun ortodox, moartea este o binecuvantare. Dar... cine poate sa spuna ca se poate lipsi de viata si eventual sa se roage sa-i dea Dumnezeu un sfarsit cu folos?!?