Cand izgonit din cuibul vesniciei
intaiul om
trecea uimit si-ngandurat prin codri ori pe campuri
il chinuiau mustrandu-l
lumina,zarea,norii-si din orice floare
il sageta c-o amintire paradisul-
si omul cel dintai,pribeagul, nu stia sa planga.
Odata istovit de albastrul prea senin
al primaverii
cu suflet de copil intaiul om cazu cu fata-n pulberea pamantului:
^Stapane,ia-mi vederea
ori daca-ti sta-n putinta impaiajeneste-mi ochii
cu-n giulgiu,sa nu mai vad
nici cer,nici zambetele Evei si nici nori
caci vezi-lumina lor ma doare^.
Si-atuncea Milostivul intr-o clipa de-ndurare
ii dete-lacrimile.
(
Lacrimile,L.Blaga)
Va doresc sa aveti lacrimi si aducere aminte de moarte.Nu a fost Blaga chiar un ortodox 100%,dar mie imi place si Omar Hayam imi place..gasiti alinare in poezie.Cititi O.Goga Rugaciune,cititi psalmii in primul rand,Confesiunile Fericitului Augustin..alungati starile de neliniste ,nu dati apa la moara gandurilor care vin de la cel rau!:):)
|