Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
Da, corect. Nici eu nu am timp de pierdut. Și pe mine m-au contrariat multe, mai ales în VT. În Noul nu cred că mă mai contrariază ceva. Da mi-am dat seama că ce e scris acolo e peste nivelul meu de înțelegere și atunci m-am sprijinit pe teologi; iar tâlcuirile găsite la ei nu numai că m-au mulțumit, ci m-au lăsat fără grai uneori.
Edit: Discuțiile privind credința sau necredința pot fi, într-adevăr, interminabile, dacă se recurge la argumente. Așa cum bine ziceai, e vorba de o experiență subiectivă.
E un lucru paradoxal: ca să înțelegi, trebuie mai întâi să crezi. Altfel, situându-te în afară, nu vei vedea decât exteriorul. Cel care se află înăuntru nu mai poate vedea din afară și îți va spune că el vede lucrurile altfel. Nu avem, deci, același punct de observare, și atunci sigur că nici concluziile nu vor putea fi aceleași. Ca să discutăm despre ceva, fie mă situez eu pe poziția ta, fie tu pe a mea.
Dar, aș mai adăuga că dinăuntru lucrurile sunt mult mai interesante (din afară le-am văzut și eu); și abia când ajungi înăuntru înțelegi că - paradoxal, din nou - ai ieșit cu adevărat.
|
N.Priceputu esti unul din putinii useri de pe forumul asta care priveste lucrurile cu luciditate si recunoaste ca subiectivitatea este mai puternica decat obictivitatea, pentru asta ai respectul meu.Pana la urma cred ca avem o destinatie comuna chiar daca drumul difera, cred ca amandoi vrem o lume mai buna pt noi si copiii nostri.
Putem sa filosofam cat vrem dar fiecare isi va trage propria concluzie pt ca nu exista doi oamnei identici, problema e cand incercam sa impunem proprile noaste credinte altora, eu m-am lovit de asemenea probleme.Pot spune ca si eu am fost inauntru dar poate nu am ajuns la nivelul care trebuie de iluminare, nu stiu...
La randul meu pot sa zic ca din afara lucrurile sunt mai interesante dar ne lovim de paradoxul amintit de tine.
Numai bine!