Sigur ca se poate tine post partial, dupa cum nu se poate tine deloc, in virtutea "libertatii" de alegere si actiune.
In privinta postului partial, aratam insa tocmai faptul lipsei de libertate, faptul ca ramanem "legati" de parerile celor din jurul nostru, de anumite sarcini pe care trebuie sa le ducem la sfarsit, de o anumita boala etc.
Postul partial arata o libertate interioara partiala. Or noi suntem chemati, in Hristos, la o libertate deplina.
Nu e pacat ca nu postim deplin, e pacat ca putem infinit mai mult, dar din varii motive, nu luptam pentru a atinge aceasta masura.
De aceea, nu trebuie sa ramanem la postul partial. Poate fi numai o etapa, o exceptie, un pogoramant, (lamurit cu duhovnicul) nu o stare pe care s-o percepem ca fiind fireasca si pe care sa o perpetuam la nesfarsit.
In fond, nu trebuie sa postim partial, pentru ca Dumnezeu nu ne-a iubit si nu ne iubeste astfel, ci pe Fiul Sau l-a trimis in lume spre mantuirea noastra, ca semn al iubirii sale depline. Mai mult, Hristos Insusi, in Sfata Euharistie ni se ofera intreg, neimpartit, spre iertarea pacatelor si viata de veci.
|