[Adriana3]

În prealabil postat de bogdan81

Conceptia ortodoxa despre fiinta si infailibilitatea bisericii este sintetizata de Mircea Vulcanescu in urmatoarele randuri pe care le citez mai jos. Dau doar pasajul care intereseaza din punctul de vedere al subiectului de discutie.

Chestiunea merită discuţie, cu atât mai mult cu cât unele manuale, inspirate de-a dreptul din cărţile catolice, cuprind, în această privinţă, erori incompatibile cu fiinţa Ortodoxiei. Într-adevăr, dacă biserica romano-catolică recunoaşte, în vicarul lui Iisus Hristos, pe deţinătorul infailibilităţii în materie de învăţătură, atunci când se rosteşte ex cathedra, o face întemeiată pe o concepţie despre biserică potrivit căreia fiinţa ei văzută, deşi de aceeaşi esenţă, este substanţial deosebită de cea nevăzută, fiecare necesitând o unitate proprie de conducere. În vreme ce dreapta credinţă, cunoscând în biserică două firi (văzută şi nevăzută), unite într-o singură fiinţă, nu cunoaşte decât unul singur şi acelaşi Cap nevăzut: Iisus Hristos; iar unitatea ei nu poate veni de la un organ văzut, ci numai de la legătura ei tainică în Duhul Sfânt, cu Ocârmuitorul ei, veşnic de faţă în viaţa tainică a Bisericii, cu Capul ei cel nevăzut, unitate care este însăşi unitatea Duhului, [din care] izvorăşte şi infailibilitatea în materie de
învăţătură. Biserica, în întregul ei, este „stâlp neclintit şi îndreptar adevărului”. Rolul preoţiei,
în ceea ce priveşte infailibilitatea în materie de învăţătură, nu poate fi, în nici un caz,
asemuit cu cel izvorând din concepţia catolică. Scrisoarea patriarhilor se rosteşte, cum nu se
poate mai limpede, în această privinţă:

"...iar nestricarea dogmei şi curăţia rânduielii nu sunt date în paza unei ierarhii
oarecare, ci în paza întregului cler şi popor bisericesc, strâns unit în dragostea unora faţă de
alţii, care este, cu alt nume, însuşi trupul Domnului Hristos, adică Biserica credincioşilor."

În lumina acestora, cum se lămureşte ideea ortodoxă a ecumenicităţii? Ecumenicitatea nu
poate fi o unitate politico-juridică formală, ci constatarea identităţii de fapt, a afirmaţiilor
Bisericii întregi, în timp şi spaţiu. Dar acesta nu este decât un alt fel de a exprima
invariabilitatea învăţăturii — această invariabilitate rămânând, în ultimă analiză, singurul
criteriu de recunoaştere a ecumenicităţii. Spre deosebire de catolici, la care papa şi sinodul
se socotesc pe ei înşişi judecătorul şi măsurătorul adevărului cuprins în tradiţie, în ortodoxie,
tradiţia este cea care mărturiseşte de ecumenicitatea unui sinod; Sf. Sinod însuşi nefiind
decât mărturisitorul a "ceea ce pretutindenea s-a păzit, de toţi, totdeauna" (Sf. Vincent de
Lerins, Canon 84, Sind. VI ecum.; Mărturisirea ortodoxă, Petru Movilă).

In teorie suna foarte frumos si asa ar trebui sa fie, in practica insa iata ca sinodul nu este facut din tot poporul bisericesc ci exista o ierarhie bine definita la ortodocsi. In teorie e una dar in practica lucrurile stau cu totul altfel.