În prealabil postat de AlinB

Genul asta de superstitie am intalnit-o la oameni care nu prea aveau de a face cu Biserica, mers la biserica nu prea, post nu prea deloc, spovedit nu, antipatie la preoti da, in schimb sa fereasca Dumnezeu sa lucreze duminica sau de sarbatori ca pica cerul pe ei.

Sau, sa luam cazul romanului la care dumnica e sfanta, in sensul ca de dimineata cu trusa de picnic si gratarel la iarba verde, dar biserica ba.

Sau al treilea caz, cel mai fericit, dimineata la biserica, dupaamiaza televizor plaja si mici.

Cred ca pana la urma s-a uitat ce este Duminica de fapt si ca nu e Sabatul evreilor si daca exista o exceptie de la munca este pentru a ne ocupa de cele spirituale asa ca din punctul asta de vedere, ori ca stai cu telecomanda in mana ori ca dai cu sapa in gradina tot pe acolo este.

Iar ispita asta de a incerca sa gasim cauzele ispitelor si incercarilor altora nu e un sport tocmai sanatos si se poate solda cu vatamari grave.