"fallen", in primul rand, poti sa ne spui numele de botez?
Ar putea fi persoane aici care sa simta nevoia sa te pomeneasca in rugaciunile lor.
In al doilea rand, am aflat nu fara o oarecare surprindere ca nu esti casatorita.
Surprindere dar si bucurie.
Suprindere pentru ca nu ma asteptam ca o persoana care incearca sa faca voia lui Dumnezeu si sa-si indrepte viata i-ar fi putut scapa un astfel de "detaliu" vizavi de sursa a ceea ce poate fi gresit in viata sa.
Bucurie, pentru ca si din ce ai mai scris dupa, problemele tale nu sunt nici atat de rele nici atat de complicate pe cat par.
Din primele postari am putut vedea lucruri frumoase la tine dar si o mare durere si durerea parea cu atat mai mare cu cat impresia de inceput a fost ca esti prinsa intr-o casatorie in care celalalt nu doar nu-ti impartaseste credinta, ci iti sta cu toate puterile impotriva iar copii au prea putine sanse la randul lor sa fie educati crestineste.
Dar chiar si fara copii, intr-o astfel de situatie divortul este foarte greu de justificat spiritual si crucea este una foarte, foarte grea si cu mult mai grea atunci cand vin si copii.
Dar uite ca nimic din toate acestea nu exista in realitate, solutia la problemele pe care le aveti este foarte simpla si foarte aproape, important este ca dvs. sa o constientizati si nadajduiesc ca o veti face asa cum ati avut recent si alte mici revelatii despre care vorbiti.
Probabil incepeti sa intelegeti ca ati facut niste compromisuri si calea pe care ati urmat-o va cere si mai multe compromisuri, unele devenit chiar ridicole: post fara post, mers la biserica cu permisiune sau pe ascuns, etc.
Solutia care cred ca devine tot mai evidenta este sa cautati sursa compromisului si sa taiati raul de la radacina.
Incercati sa nu va mai tratati partenerul ca un sot virtual. Nu este si probabil nu va fi niciodata. Nici macar ca "aproapele". Nu se comporta ca atare si probabil nici nu va intelege vreodata sa va trateze macar ca atare desi fara doar si poate ii oferiti destule servicii din moment ce, vezi Doamne, cu toate ca nu corespundeti mai deloc, va tolereaza prezenta.
Ceea ce la inceput parea o crestineasca si autentica smerenie la dvs. acum pare de fapt un complex.
Ce complexe aveti incat nu puteti spera la o relatie decenta si renunta una la care sunteti intr-un evident dezavantaj pe multiple planuri?
Ce fel de speranta sau sentimente sau inertie va fac sa mai sperati ca intr-o zi v-ar putea cere in casatorie si daca ar face-o pentru el ar insemna mai mult decat o formalitate care asa cum are o formala legare (din punctul lui de vedere) poate avea si o rapida dezlegare ?
Sa nu va para rau ca nu v-ati adresat exclusiv duhovnicului si ati mai cerut si alte pareri.
Nu stiu in ce masura duhovnicul dvs cunoaste toate situatia si ce sfaturi v-a v-a spus ceva despre aceste lucruri, e posibil sa o fi facut dar la modul mai putin..imperativ.
Aici oamenii vorbesc mai dezlegat si in plus puteti vedea si mai multe pareri.
Dupa cum stau lucrurile, cred ca va dati seama ca in mod cert nimeni nu va sfatui sa continuati aceasta relatie.
Dar poate reusiti dvs. sa ne faceti sa intelegem de ce credeti ca merita aceasta relatie si de ce credeti dvs. ca nu meritati ceva mai bun de atat.
In ceea ce priveste cununia, ea se aseamana oarecum cu permisul de conducere. Inseamna ca aveti o baza pentru a conduce o masina dar unde ajungeti cu masina e decizia celor de la volan (se conduce la dublu :)
Da, va considera "femeia lui", dar asa cum probabil are si "casa lui" si "masina lui", adica practic lucruri de care el dispune dupa bunul lui plac, dar nu persoane inzestrate cu drepturi, mai ales dreptul la respect.
Bineneles ca el "considera" ca sunteti casatoriti pentru ca alta implicare mai profunda ar fi costisitoare pentru el ca timp si bani, prefera o relatie in care il controleaza pe celalalt, in care celalalt daca isi apara drepturile este "afurisit", in care celalat munceste si la serviciu si acasa si el nici nici, etc.
In plus, daca va inseala, nici macar nu s-ar putea numi adulter.
Cum sa nu fie fericit, de ce n-ar fi relatia perfecta pentru el?
De ce spuneti ca va este greu sa va supuneti?
Mi se pare ca o faceti la perfectiune intr-un mod care tinde sa va transforme credinta intr-o formalitate iar cu timpul ar putea fi chiar mai rau.
Sigur ca va iubeste, dar asa cum ziceam mai sus, ca o suma de avantaje, ca om, nu prea cred ca apreciaza mare lucru la dvs.
|