Nu stiu unde as putea intreba despre lucrul acesta care ma framanta.. am facut asa ceva in urma cu nici 2 saptamani, neavand nici o scuza, nici o circumstanta atenuanta, nimic pe care sa pot da vina ca m-a impins sa fac pacatul asta. Stiam si ca e un pacat foarte mare dar.. nici macar pe orbire sau inselare nu pot da vina. Pe nimeni, doar pe mine.
M-am spovedit de acest pacat si am primit dezlegare + canon dar ma chinuie cumplit faptul ca nu stiu ce se intampla cu sufletzelul pe care l-am ucis. Va fi mantuire pentru el vreodata, va avea Dumnezeu mila de el ca nu a gresit cu nimic? Nu pot suporta gandul ca prin nebunia mea am despartit definitiv un suflet de Dumnezeu pentru totdeauna. Am citit ca acesti copii avortati vor fi primii care ne vor osandi pe lumea cealalta.. in amenintarea asta eu gasesc si un pic de mangaiere, ca totusi va fi in preajma lui Dumnezeu cand ma va acuza, si Dumnezeu va lua aminte la suferinta lui si poate i-o va alina.
Nu stiu nici pentru mine daca va fi iertare dincolo, indiferent de ce fac aici.. as vrea doar sa stiu ce este pentru sufletelul sau, si ce pot face pentru el ca Dumnezeu sa nu il treaca cu vederea chiar daca a fost ucis nefiind botezat. Mi se pare de neconceput ca eu sa fiu iertata poate, daca se va gasi mila pentru mine, iar un suflet nevinovat pe care l-am aruncat la gunoi, sa nu aiba parte de Lumina lui Dumnezeu.
Va rog mult sa imi raspundeti daca ati invatat si citit despre lucrul acesta.
Va multumesc.
|