Ştiu toate astea.

Uite ce e! Eu nu neg şi nu contest existenţa unei divinităţi, a unei forţe superioare nouă. Numai că pentru mine, e prea puţin important dacă avea pielea verde, dacă a apărut în vise sub formă de elefant sau dacă era condamnat la chinuri veşnice. Mie îmi place să numesc acea forţă Iubire. Mie îmi da speranţă, îmi dă putere şi mă face să vreau să fiu mai bună! Nu ader la nicio religie organizată, la nicio biserică, ca instituţie şi nu mă supun legilor lor. Am conştiinţa mea şi legile mele morale după care mă ghidez în viaţă. Eu mă simt bine aşa!

Totuşi, oricâte defecte şi lipsuri şi aberaţii aş găsi la unele religii, nu mă pun să atac, să analizez, să întorc lucrurile pe toate părţile! Dacă cineva crede în ceva cu adevărat, poţi să-i aduci luna de pe cer şi tot nu va lua în seamă spusele tale. Iar dacă oamenii cred în religia sau în Dumnezeul lor, cu toate lipsurile şi semnele de întrebare ce există, e strict problema lor.

Tu eşti ateu, din câte am înţeles! Deci cel mai probabil nu te vei răzgândi şi vei deveni cel mai credincios om în urma unor răspunsuri pe care le primeşti aici, pe forum! Dacă nu crezi, nu crezi. Asta e! Nu înseamnă că nu poţi fi un om minunat, cu un suflet imens. Aşa cum sunt alţii, care sunt credincioşi.

Atunci pentru ce atâta ceartă şi pentru ce atâtea rătălmăciri? Din moment ce fiecare din noi e ferm convins că el e unicul deţinător al adevărului. Nu mi se pare corect ca dacă noi credem că deţinem un adevăr, să-l impunem şi celorlalţi. Poate că toţi deţinem adevărul, fiecare în felul nostru. Cine ştie?