Judecarea aproapelui este o lucrare a mandriei. Ce bine ar fi ca ea sa insemne pentru noi zdrobire a inimii si rugaciune, dar ea nu reprezinta decat prilej de sminteala si barfa.
Cand judecam nu ne privim semenul in ochi, de la acelasi nivel, ci privim numai spre pacatele sale, aflandu-ne pe "piedestalul" parerii de sine. Altfel spus, cand ii judecam pe semeni nu stam "cu picioarele pe pamant", ci undeva, mai jos sau mai sus, pe "treptele mandriei".
|