Citat:
Īn prealabil postat de anyone...
Buna ziua.Am sa va retin cateva minute si va rog sa ma iertati pentru aceasta,dar am nevoie de ajutor.Am 14 ani si de ceva timp am intrat intr-o depresie din care nu mai pot iesi...va rog doar sa nu ma judecati,sa nu considerati ceea ce o sa va spun in randurile ce urmeaza,simple copilarii.De 2 ani parintii mei s-au separat,de cand ma stiu tata nu a stat zi de zi cu noi si cred ca e mai bine asa pt ca e foarte dur.In fine,de mica am fost un copil complexat si nu prea sociabil,poate si din cauza comportamentului tatei,poate ca asa am fost obisnuita,sa nu comentez.De cateva luni parul meu a inceput sa cada in exces,m-am ales cu o chelie si asta practic m-a daramat...ma consider urata,toata lumea e perfecta,mai putin eu,nu sunt sigura de viitorul meu(situatia mea materiala e una precara de cand cu divortul alor mei).In anul ce urmeaza voi avea examene si simt ca nu voi fi capabila sa le trec.Nu mai am cum sa ii spun mamei toate astea pt ca o distrug si pe ea,azi a cedat si o inteleg...va rog,doar nu ma judecati si inca o data va rog sa ma iertati.
|
Draga mea, cum sa fii urata? Doar esti facuta dupa chipul si asemanarea Domnului!
Fii sigura ca nu esti urata, n-ai cum!
Tare greu e pentru un copil sa duca in spate asemenea probleme si te inteleg mai mult decat crezi.
Nu te lasa coplesita, ai un viitor in fata pe care ti-l construiesti, caruia ii pui bazele acum. Gandeste-te cum sa-ti croiesti un drum bun si folositor, pentru tine si pentru cei ce vor fi langa tine candva-copiii tai, familia ta.
Uita de complexele pe care ti le-ai creat singura! Cand timpul iti permite iesi intre oameni, vorbeste cu ei, invata de la ei, cele bune desigur, consulta-te cu prietenii tai, cunostintele, vecinii ce scoala sa urmezi, ce meserie sa-ti alegi, tinand seama si de inclinatiile tale.
Vezi care sunt perspectivele in meseriile la care te-ai gandit, informeaza-te. Nu merge orbeste, doar ca asta se poarta acum, ma refer la meserie, de exemplu.
Nu te invinovati si nu-ti face suferinta suplimentara din situatia pe care parintii tai au creat-o, despartindu-se, nu tu. Oricum despartirea parintilor creaza suferinte copiilor, chiar si celor care din punct de vedere material stau bine. Ba poate ca ei, cei instariti, sunt mai repede tentati sa o apuce pe cai gresite. Iata ce mare calitate ai, si nu esti constienta de ea: tu cauti calea cea buna, iti pui intrebari, incerci sa le gasesti o solutie buna. Te felicit si te incurajez sa tii capul sus, sa cauti drumul cel bun.
As mai adauga sa ai mare grija cand iti alegi anturajul, prietenii. Cauta oameni care sa-ti fie prieteni (care se dovedesc ca sunt astfel) si la nevoie, la necaz. Vorba aceea nu doar "prieteni de bautura" sau altfel spus, numai cand e soare afara!
Cat despre problema cu parul o sa-ti scriu un mesaj privat.
Maica Domnuklui sa te aibe in paza Sa!
Era sa uit ceva foarte important: vorbeste cu mama ta, e foarte important ca ea sa stie problemele tale, fa-ti-o prietena pe mama ta in primul rand. Nu uita: nici un parinte nu doreste raul copilului lui.
Fiica mea a fost cea care de multe ori mi-a dat sfatul cel bun, deci vorbeste cu mama ta, absolut orice, chiar daca la inceput o sa-ti fie greu.