Cipurile RFID sunt o creație tehnologică recentă, menită inițial să înlocuiască codul de bare de pe produsele din magazine. În general, ele sunt compuse dintr-un cip electronic (care permite stocarea datelor și alte operațiuni electronice) conectat la o antenă miniaturală, putând fi aplicate pe diferite obiecte. Dispozitivul cu antenă poate fi detectat de cititoare speciale. Cipurile RFID sunt de două feluri, active și pasive, după felul construcției lor; astfel, cipurile active sunt conectate la o baterie, iar detectarea lor se poate face de la o distanță de cel mult 100 de metri, iar cele pasive nu sunt prevăzute cu baterie, ci pot fi citite numai prin apropierea lor de un câmp electric creat de un cititor special, detectarea lor fiind deocamdată imposibilă la distanțe mai mari de 10 metri. Când un cititor RFID emite un semnal radio, cipurile din apropiere reacționează transmițind datele către cititor. Dacă inițial producerea lor a avut un scop exclusiv comercial, cipurile putând stoca mult mai multe date decât codul de bare, în ultimii ani mai multe firme producătoare de astfel de dispozitive s-au orientat pe producerea de cipuri și pentru alte aplicații, precum acte de identitate, carduri de sănătate, carduri de credit, bancnote, etc. S-a mers până acolo, încât, invocându-se anumite situații excepționale, să se urmărească implantarea unor astfel de cipuri în corpul uman. Experimentele au început cu implantarea animalelor de casă, pentru a fi mai ușor recuperate în cazul rătăcirii lor, și au continuat cu câteva cazuri umane particulare. "Avantajul" implantului electronic este acela că cipul ar putea fi alimentat în permanență de căldura corpului uman, transformându-l în cip activ, deci detectabil de la mare distanță. Deocamdată cipurile RFID implantate oamenilor au fost exclusiv pasive. Din datele pe care le deținem la momentul de față (2009, Ianuarie) progresul tehnologic a permis miniaturizarea cipurilor produse de firma Hitachi (denumite ΄Chip/mu chip) până la dimensiunea de 0.04 x 0.04 mm, fiind practic invizibile pentru majoritatea oamenilor. Momentan se produc câteva miliarde de astfel de cipuri pe an, prețul lor fiind, în medie, puțin peste un eurocent.
În cele ce urmează descriem câteva din avantajele și din dezavantajele tehnologiei cipurilor RFID, pentru informarea tuturor celor interesați, materialele pe această temă fiind extrem de puține în limba română.
Avantaje ale cipurilor RFID:
1. Dată fiind capacitatea de stocare a cipurilor, alăturarea lor unui produs face posibilă identificarea rapidă și reducerea timpului petrecut de clienți și de vânzători la cumpărarea respectivului produs. Cititoare speciale ajută la identificarea și evaluarea corectă într-un timp extrem de scurt a tuturor produselor cumpărate de un client fără a mai fi nevoie ca vânzătorul să le treacă pe fiecare în parte prin fața cititoarelor de coduri de bare.
2. Prezența cititoarelor de cipuri RFID pe rafturile supermarketurilor îmbunătățește vânzările anumitor produse, administratorul știind cu precizie ce anume s-a vândut și în cât timp. Astfel se pot elimina timpii morți până la refacerea stocului în cazul epuizării unui produs și nevoia personalului care să supravegheze rafturile de produse.
3. Controlul anumitor produse farmaceutice de la punctul de productie la punctul de desfacere elimina posibilitatea disparitiei substantelor periculoase sau cu folosire speciala si permite identificarea oricarei incercari de sustragere a lor.
4. Controlul anumitor produse toxice care ar putea ieși de sub stricta supraveghere.
5. În diferite sporturi desfășurate contra-cronometru se poate determina cu mult mai multă precizie timpul parcurs până la linia de sosire.
6. Prezenta cipurilor pasive în pasapoarte 5 a fost considerată o experiență pozitivă de către guvernele țărilor care le-au introdus până azi, pentru îmbunătățirea controlului asupra cetățenilor lor care călătoresc peste hotare. Anumite țări permit nu doar citirea respectivului cip la ieșirea / intrarea în țară, ci și stocarea acestor date în cipul RFID din pașaport.
Va urma.
|