Plantele, bune doar pentru mancat...
A ghicit gîndul omului
În 1966, Cleve Backster, cel mai apreciat specialist american în detectarea minciunilor, a conectat unul dintre electrozii poligrafului său la una dintre frunzele unei plante tropicale. Backster era curios să vadă dacă, turnînd apă la rădăcină, planta va reacționa în vreun fel. Pe bandă, acul poligrafului a lăsat urme care indicau o reacție similară cu aceea a unei ființe umane supuse unui stimul emoțional scurt. Uluit, Backster a înțeles din oscilațiile specifice ale aparatului, că plantei i-a plăcut apa. Și-a continuat experimentele. Gîndindu-se ce să mai încerce, Backster și-a închipuit că arde o frunză. Penița a început să deseneze o curbă energică, prelungită în sus. Planta îi ghicise gîndurile și s-a speriat. Mai tîrziu, Backster s-a prefăcut că vrea să aprindă chibritul. Reacția a fost nulă. Planta părea că poate face diferența între intențiile reale și cele simulate.
Și plantele leșină
Cercetătorul a crezut că e ceva în neregulă cu poligraful, așa că și-a echipat laboratorul cu aparatură performantă. A supus la teste asemănătoare peste 25 de specii de plante și fructe printre care salata verde, ceapa, portocalele și bananele. Acestea reacționau nu numai la amenințările venite din partea cercetătorilor, ci și în fața unor pericole potențiale, ca de exemplu apariția bruscă a unui cîine în încăpere. „Plantele văd poate mult mai bine fără ochi decît văd oamenii cu ochii“, a conchis el. El a mai observat că atunci cînd o plantă e amenințată cu distrugerea și simte acest pericol sau iminența unei agresiuni exterioare, se apără „leșinînd“, ca o ființă omenească. Backster a conectat un filodendron la galvanometrul T și a încercat să ghicească care e anul nașterii unui prieten. A început să rostească pe rînd niște ani. Planta a determinat abaterea acului atunci cînd anul a fost ghicit, semn că a identificat reacția emoțională a omului la rostirea adevărului.
Cei mai buni detectivi
Încercînd să vadă dacă plantele sînt înzestrate cu memorie, Backster a pus la punct un scenariu în urma căruia trebuia demascat un răufăcător. A așezat două plante în aceeași cameră. Șase polițiști legați la ochi au tras cîte un bilețel dintr-o pălărie. Pe unul din ele scria că polițistul trebuia să distrugă una dintre plante. Agentul trebuia să comită fapta în cel mai mare secret: singurul martor al crimei trebuia să rămînă cea de-a doua plantă. Planta-martor n-a avut nicio reacție la poligraf la trecerea celor cinci nevinovați prin dreptul ei, dar acul a oscilat nebunește la apropierea făptașului. Cînd o tînără a fost găsită asasinată într-o fabrică din New Jersey, Backster a fost însărcinat de poliție să investigheze principalii suspecți cu ajutorul detectorului de minciuni. Backster s-a gîndit să conecteze la poligraf fiecare dintre cele două plante ornamentale care se aflau în biroul unde fusese descoperit cadavrul. Toți suspecții au trecut prin încăpere. Plantele n-au reacționat deloc. Ulterior, s-a găsit ucigașul. Nu era dintre muncitorii uzinei.
Dragoste la distanță
Între o plantă și stăpînul ei pare a se stabili o relație afectivă. Folosind cronometre perfect sincronizate, cercetătorul a constatat că plantele lui continuau să reacționeze la gîndurile care-i treceau prin minte în timp ce se afla în altă încăpere, pe culoar sau chiar pe stradă, la o depărtare considerabilă. Plantele lui au reacționat pozitiv în clipa cînd el s-a hotărît să se întoarcă acasă la New York, de la 20 de kilometri depărtare. O altă plantă a reacționat emoționată în clipa cînd, la o comunicare științifică, a fost proiectată asistenței o fotografie a ei. Backster a izolat o planta într-o cutie de plumb. Efectele asupra poligrafului au fost aceleași. Poligraful reacționa și cînd stăpînul se tăia la deget. Plantele erau sensibile la moartea celulelor. Ba chiar și la moartea bacteriilor din țeava chiuvetei atunci cînd cercetătorul a turnat dezinfectant.
Rumoare în lumea științei
După doi ani și jumătate, Backster a început experimente mai complicate. A conectat trei plante la trei galvanometre, în trei camere diferite, iar în altă încăpere, a opărit un crevete. Toate cele trei plante au reacționat în același moment și cu maximă violență la moartea crevetelui. Această experiență și rezultatele au fost consemnate în 1968 în articolul „Dovezi ale unei reacții primare la vegetale“, din The International Journal of Parapsychology. Acel număr a fost solicitat în tiraj suplimentar. S-a stîrnit o adevărată nebunie în presă și lumea științifică. Uluitoarele dezvăluiri ale lui Backster au suscitat un asemenea interes încît în întreaga lume secretarele și menajerele au început să discute tot felul de intimități cu plantele lor. Descoperirea lui Backster a determinat folosirea plantelor în diagnosticarea medicală, investigația criminalistică sau în domeniul spionajului. Cu subvențiile care au început să curgă din toate părțile, Backster și-a procurat echipamentele cele mai scumpe.
Detectoarele infidelității
După Backster, mai mulți fizicieni, biologi din întreaga lume au început să facă experimente pe plante înregistrîndu-le reacțiile la acțiunea diferiților stimuli. Pierre Paul Sauvin, un specialist în electronică din West Petterson, a reușit să schimbe sensul de deplasare al unui trenuleț în funcție de gîndurile și de emoțiile pe care le transmitea conectat la o plantă. A repetat experiența în fața publicului de la Madison din New Jersey. A mai reușit să aprindă lumina folosind reacțiile plantelor conectate la un comutator. A studiat și reacțiile la plăcere ale plantelor. A plecat departe cu o iubită, iar plantele au reacționat la plăcerea lui, declanșînd comutatorul. Putea să devină bogat vînzîndu-și invenția soțiilor geloase. Dar descoperirea lui n-a avut succes fiindcă nimeni n-a vrut să investească într-un aparat de depistat infidelitățile. Sauvin a mai reușit să facă să decoleze un avion miniatural și să deschidă ușa garajului cu ajutorului gîndului transmis plantelor. Armata americană s-a arătat în sfîrșit interesată, dar rezultatele au rămas secrete.
Vocea cactusului
Doctorul Ken Hashimoto, colaborator al poliției japoneze în detectarea minciunilor, auzind de experiențele lui Backster a încercat să dea unui cactus o voce cu ajutorul unui echipament electronic conceput de el. Vocea plantei semăna cu bîzîitul ascuțit al cablurilor de înaltă tensiune. Soții Hashimoto au reușit să învețe planta să numere și să socotească cu numere pînă la 20. Lucrarea sa „Introducere în percepția extrasenzorială“ a fost solicitată în 60 de tiraje, iar „Misterele lumii quadridimensionale“, în 80. Chimistul Marcel Vogel din Los Gatos, angajat la firma IBM pe la mijlocul anilor ’50, a rupt două frunze și în fiecare zi s-a gîndit la ele. La una, sugerîndu-i că e încă în viață, la cealaltă, ca la una moartă. După o săptămînă, prima părea abia smulsă de tulpină, cealaltă era uscată. Era convins că e vorba de transfer de „energie psihică“ și că intenționalitatea creează un cîmp energetic.
Gelozie vegetală
În primăvara lui 1971, Vogel a început o nouă serie de experiențe. Cerînd unui prieten să transmită niște gînduri unui filodendron, reacția plantei s-a stins repede. Prietenul a dezvăluit că s-a gîndit că filodendronul lui de acasă e mult mai frumos. Vogel a conchis că plantele au amor propriu. Ele manifestă aversiune sau simpatie profundă și față de anumiți oameni. Eileen-Elixir Caddy a dezvoltat o grădină, transformînd-o într-un adevărat Eden, deși solul era arid. A fost bănuit că uriașele lui legume sînt obținute cu îngrășăminte. Profesorul Lindsay R. Robb, expert în probleme de agricultură al Organizației Națiunilor Unite, n-a putut da o explicație și totul a fost considerat un mister. În realitate, stăpînul obținuse rezultatele doar vorbind frumos cu plantele. Pare incredibil, dar aceasta este realitatea: plantele sînt niște ființe vii, cu personalitate proprie. Cleve Backster, cel de la care a pornit totul, este în prezent președintele Fundației de cercetări Backster. Într-un interviu realizat în 2003, el afirma: „În fiecare celulă se găsește un fel de conștiință ancestrală. Cîmpul energetic posedă o natură universală, căci îl au toate ființele vii“.
Și plantele rusești comunică
Sovieticii au experimentat și ei capacitatea plantelor de a comunica. În anul 1972, la Institutul de Medicină Clinică și Experimentală din Novosibirsk, cercetătorii Kaznacheev, Surin și Mihailova au înregistrat o conversație între două culturi de celule identice, dar izolate total printr-un perete de cuarț. Infestarea uneia dintre culturi cu un virus distrugător a fost însoțită de apariția unei afecțiuni similare la lotul martor. S-a presupus că transmiterea informației între cele două culturi s-a realizat pe lungimea de undă a radiației ultraviolete, transmisie permisă de cuarț, dar blocată în cazul folosirii sticlei obișnuite. Celulele nu erau integrate într-un organism și, în consecință, nu existau legături nervoase între ele, care să le permită captarea și decodificarea informației. În ciuda acestui fapt, comunicarea s-a produs.
|