Citat:
|
Īn prealabil postat de mihaela_dadp
....nu-ti dorsc sa traiesti prin ceea e trec eu la 30 de ani,departe de mine gandul,dar fa un exercitiu de imaginatie si pune-te in locul meu.........sa ai un salariu de mizerie,o familie de intretinut,medicii sa nu-ti dea nici un verdict in ceea ce te priveste,bani pe medicamente (medicamente de care sunt dependenta de 2 ani si la care nu pot renunta pt ca asta inseamana sa-mi iau adio de la voi).........
AS VREA ATUNCI SA VAD CAT MAI ESTI DISPUSA SA DAI DIN NIMICUL TAU?
|
Am zis ca fiecare sa dea cat poate si cat il lasa inima (daca are de unde). Sa stii ca si mie pe cand eram in Romania mi s-a intamplat de vreo 2 ori sa nu am nici un ban la mine si sa dau acastist fara bani, dar mi s-a primit. M-am simtit cam prost ca nu am avut ce sa dau si eu acolo, cat de mic, si stiu ca o data m-am dus si am facut putina curatenie la lumanari.
Referitor la situatia ta personala nu pot sa ma pronunt categoric, dar cred ca as incerca sa ma impac cu mine insami si cu Dumnezeu. Eu intotdeauna am crezut ca El imi da ceea ce imi trebuie si nu m-a lasat niciodata sa mor de foame, pe drumuri, sau altceva.