[Adriana3]

În prealabil postat de Miha-anca

33. Fiilor, încă puţin timp sunt cu voi. Voi Mă veţi căuta, dar, după cum am spus iudeilor - că unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni - vă spun vouă acum. 34. Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul.
35. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii.
36. Doamne, L-a întrebat Simon-Petru, unde Te duci? Răspuns-a Iisus: Unde Mă duc Eu, tu nu poţi să urmezi Mie acum, dar mai târziu Îmi vei urma.
37. Zis-a Petru Lui: Doamne, de ce nu pot să urmez Ţie acum? Sufletul meu îl voi da pentru Tine.
38. Iisus i-a răspuns: Vei pune sufletul tău pentru Mine? Adevărat, adevărat zic ţie că nu va cânta cocoşul, până ce nu te vei lepăda de Mine de trei ori!
(Ioan 13)

Draga Miha, din modul in care ai redat acest pasaj inteleg acum ca iti este piatra de poticnire caderea lui Simon (numit ulterior Petru) asa ca o sa iti raspund tinand cont de aceasta poticnire si poate de data asta vei intelege mai bine.
Deci Simon (Petru) a cazut, s-a lepadat de trei ori de Domnul ca atare avea nevoie sa fie reabilitat. Reabilitarea lui Petru a fost facuta prin marturisirea de trei ori a iubirii pe care Petru i-o purta Domnului. De trei ori s-a lepadat, de trei ori si-a marturisit iubirea fata de Domnul pentru a fi reabilitat. Pana aici cred ca suntem deacord, asa-i?
Intrebarea se pune: ce a facut Domnul Iisus pentru Simon? S-a multumit doar sa il reabiliteze sau a facut si mai mult, l-a pus intr-o pozitie superioara celei dinainte de cadare?
Aici se afla cheia nu numai a problemei primatului petrin, ci si cheia a multor neintelegeri est-vest. Pentru ca Dumnezeu, prin jertfa Domnului Iisus, nu numai ca il reabiliteaza pe omul care se caieste la starea dinaintea fiecarei caderi in parte, dar il pune intr-o pozitie inca si mai inalta de asta ne-a avertizat de atatea ori sa avem grija apoi sa nu mai pacatuim, pentru ca, caderea va fi mai grea decat prima si este normal din moment ce cadem mai de la inaltime. Asa a facut si cu Simon, l-a reabilitat pentru caderea lui dar nu la starea la care era inainte de cadere ci la una mai inalta, l-a pus pastor peste ceilalti apostoli. Asta nu inseamna ca i-a dat mai mult Har lui Petru decat celorlalti ci inseamna altceva, inseamna ca omul care a gresit si se indreapta prin iertarea Domnului, pentru a multumi pentru iubirea primita are mai multa ravna decat ceilalti. Pentru aceasta ravna de Dumnezeu Simon a devenit piatra (vazuta) pe care Domnul si-a construit Biserica. Si exact la fel a lucrat si cu Saul, si el a gresit foarte mult, mai mult ca Petru, pentru ca Saul nu numai ca se lepada de Iisus dar ii chiar persecuta pe crestini. Domnul insa l-a reabilitat, insa nu la pozitia lui Saul dinainte de cadere ci la o pozitie mult mai inalta dezvaluindu-i in mod direct si personal Evanghelia sa celui ce astfel avea sa devina marele apostol Pavel. Sunt atatia oameni care nu au gresit ca si Saul si totusi nu au primit Evanghelia direct de la Domnul ca si Pavel. Avea cumva Pavel mai multa cinste si mai mult Har de la Dumnezeu fata de ceilalti? Se considera Pavel mai mare decat ceilalti apostoli ada cum l-au considerat unii de dupa el? Nicidecum! Pavel insusi se considera mai mic decat toti ceilalti apostoli pentru greseala lui cea mare din trecut cand persecuta crestinii de aceea ravna lui a inteecut apoi pe cea a celorlalti apostoli si Pavel isi dadea seama de lucrul acesta afirmand el insusi ca a convertit mai multi oameni decat ceilalti apostoli.
Deci Harul si iubirea Domnului este la fel de mare pentru fiecare om in parte, ceea ce difera este ravna fiecarui om pentru Domnul si de aceasta ravna se serveste Domnul spre binele tuturor. Atat Petru cat si Pavel au gresit si au fost iertati si pentru aceasta iertare, pentru iubirea continuta in aceasta iertare au avut mai multa ravna de cat ceilalti sa isi spele greseala tot prin iubire. Iar Domnul stia ca asa se va intampla asa ca a folosit aceasta ravna acolo unde era nevoie de ea.
In acelasi mod s-a intamplat si cu biserica catolica din vest, a gresit mult in trecut cu cruciadele si Inchizitia, istoria nu poate fi contestata, insa Domnul nu a abandonat-o asa cum nu l-a abandonat nici pe Saul, ci dimpotriva, ca si pe Petru a reabilitat-o intr-o pozitie si mai mare tocmai pentru a se servi de ravna ei in folosul celorlalti oamenilor chemati sa fie convertiti la crestinism. Si iata ca Biserica Ortodoxa nu prea vrea sa accepte, face ca in parabola cu fiul ratacitor in care fiul ce nu gresise Tatalui ramanandu-i fidelnu putea intelege cum tocmai pentru celalalt taia Tatal vitelul cel bun.
Si ca incheiere, as dori sa-ti mai spun un lucru care m-a frapat inca de la primul meu contact cu catolicii. Dar pentru asta incep cu o remarca buna facuta de ortodocsi. Era acum doi ani de Pasti si am auzit un comentariu de la noi in care se spunea ca ortodocsii pun mult mai mare accent pe momentul invierii, moment de bucurie pentru ca moartea si pacatul au fost invinse, in timp ce catolicii pun mult accent pe partea dinaintea invierii cu drumul calvarului, cu autoflagerarile pe care si le dau in acea perioada in diverse colturi ale lumii. Ortodocsii insa au dreptate, bucuria invierii trebuie sa prevaleze fata de durerea calvarului. Si acum vin la ceea ce vroiam sa iti spun despre prima mea perceptie despre catolici si care mi s-a confirmat in timp: in viata de zi cu zi, lucrurile stau exact pe dos fata de La Pasti, la ortodocsi este o mentalitate centrata pe pacat, pe durere si cainta neincetata pentru pacate in timp ce la catolici este pe dos, o mentalitate centrata pe iubirea Domnului si victoria Lui asupra pacatului. Cu alte cuvinte, ceea ce ortodocsii traiesc prgnant zi de zi, catolicii o traiesc pregnant de Pasti si ceea ce catolicii traiesc pregnant zi de zi, ortodocsii o traiesc atat de pregnant doar de Pasti. Asta m-a frapat (si incantat) la catolici, iar apogeul l-am vazut la anglicani care au ajuns la acea etapa despre care se spune in Ortodoxie ca este superioara si anume a trece de la etapa rugaciunilor de cerere la cele de lauda si slavire a lui Dumnezeu. Serviciul (cum este numit la anglicani) este centrat in special pe rugaciuni de lauda aduse lui Dumnezeu pentru cele facute si primite iar forta care se degaja din astfel de rugaciuni este impresionanta. Ortodoxia este foarte buna si frumoasa, insa din ceea ce vad in jur, la ora actuala este pusa in practica mai mult de non-ortodocsi decat de ortodocsi. De asta mie nu mi se pare nimic deosebit faptul ca vesticii privesc ortodoxia cu interes pentru ca este exact ceea ce practica ei fara ca multi sa stie ca de fapt numele practicii lor se cheama Ortodoxie. Capii catolici insa sunt care stiu...