Subiect: Papalitatea
View Single Post
  #1168  
Vechi 15.06.2011, 20:00:36
catalin2 catalin2 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.12.2007
Locație: Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 9.706
Implicit

Cateheza pentru Adriana, care are ocazia sa afle despre ceea ce scrie.
De pe wikipeida (orthodoxwiki): http://ro.orthodoxwiki.org/Episcop

Episcopul "Episcopul sau episcopatul ori arhieria, este prima și cea mai înaltă treaptă a clerului slujitor în Biserica Ortodoxă. El este următor / succesor Apostolilor în slujirea și ocârmuirea Bisericii.
Din punct de vedere liturgic, toți arhiereii sunt absolut egali ca putere harismatică sau sacramentală, indiferent de funcțiunile administrative sau onorifice pe care le pot avea, adică fie că sunt simpli arhierei (vicari sau locotenenți), episcopi în funcțiune, arhiepiscopi sau mitropoliți, patriarhi etc. Ei au moștenit drepturile și puterile prin succesiunea neîntreruptă a hirotoniei de la Sfinții Apostoli, ai căror urmași direcți sunt.
Arhiereul este hirotonit de mai mulți arhierei (doi sau trei). Atât practica ortodoxă, cât și practica abuzivă a hirotonirii episcopilor, se sprijină pe Canonul 1 Apostolic, care spune că un episcop să fie hirotonit de doi sau trei episcopi.

Arhiepiscopul Arhiepiscopul este episcopul unui scaun episcopal considerat de către Biserică fiind important, în principal pentru două motive:
vechimea acestui scaun episcopal (cum ar fi: Ierusalim, Antiohia, Roma, Alexandria, Constantinopol etc.), pentru o poziție de prestigiu a acestui scaun episcopal, poziție câștigată în timp în istoria Bisericii: apărarea dreptei credințe, găzduirea unui sinod important etc.
Din punct de vedere sacramental, episcopul, arhiepiscopul, mitropolitul și patriarhul sunt toți egali, căci toți sunt episcopi prin hirotonie și suverani în eparhiile care le sunt încredințate. Aceasta înseamnă în mod concret că, de pildă, patriarhul nu poate interveni direct în treburile interne ale eparhiei unui episcop eparhiot (ci doar poate să facă apel la Sfântul Sinod pentru cercetare).
Unii dintre arhiepiscopi sunt mitropoliți, sau patriarhi. Acestea sunt funcțiuni administrative, de organizare a Bisericii și, iarăși, nu semnifică un drept de intervenție în celelalte "unități administrative" (eparhii) ale mitropoliei, respectiv patriarhiei.

Mitropolitul Mitropolitul este un rang în ierarhia bisericii ortodoxe. Ierarhul care deține acest rang se supune ascultării către patriarhul său și este superior (dar numai din punct de vedere administrativ) episcopilor, stareților și preoților. Așadar, această superioritate este doar administrativă pentru că, în fond, toți ierarhii pe care îi întâlnim în anumite funcții adminitrative în cadrul Bisericii sunt episcopi. Nu trebuie să uităm că există doar trei trepte ale ierarhiei, și anume: episcop, preot și diacon.

In cazul papei de la Roma, acesta nu e echivalent unui patriarh (atunci nici n-ar mai exista divergente). Abia in 2006 papa Benedict a renuntat la titlul de Patriarh al Vestului detinut pana atunci de papi.
Conferinta ortodoxa de la Pireu: http://www.razbointrucuvant.ro/recom...rimatul-papal/
"În Biserica primului mileniu nu a existat „de drept divin” (de jure divino) un primat papal jurisdicțional și de autoritate peste toată Biserica, ci Biserica a avut dreptul să hotărască cele ale conducerii ei și fără papa, și chiar mai mult, și în ciuda opunerii lui, iar aceste hotărâri ale ei aveau un gir universal.

După schisma din 1054, revendicarea crescândă a papilor referitoare la primatul jurisdicțional peste toată Biserica anulează cu desăvârșire structura sacramental-spirituală (αγιοπνευματική) a trupului tainic al Bisericii, relativizează și practic distruge sinodalitatea ca funcție sacramental-spirituală a acestui trup și introduce mentalitatea seculară în ea, anulează egalitatea în cinste (ισοτιμία) a episcopilor, își însușește absoluta jurisdicție administrativă peste toată Biserica, îndepărtându-L în esență pe Dumnezeul-Om și așezând drept cap văzut al Bisericii un om. În acest fel se repetă la nivel instituțional mai mult păcatul strămoșesc.

După Conciliul I Vatican (1870) și mai ales după al II –lea (1962-1964), primatul papal nu constituie o simplă revendicare administrativă, ci o dogmă esențială de credință absolut obligatorie pentru mântuirea credincioșilor. Negarea ei atrage anatema Conciliului I Vatican, a cărei valabilitate se menține și după Conciliul II Vatican."