"De te rogi lui Dumnezeu sa ia razboiul de la tine si nu te aude, nu te intrista. Caci cunoaste ceea ce iti e de un folos mai mare.
Deci, de Ii ceri lui Dumnezeu in orice vreme de razboi, ca sa-l ia de la tine, sa nu spui: Ia de la mine asta si da-mi-o pe aceasta, ci roaga-te, zicand:
Stapane, Iisuse Hristoase, ajuta-mi si nu ma lasa sa pacatuiesc fata de Tine, ca sunt ratacit si sa nu ma lasi sa urmez vointei mele; sa nu ma lasi sa ma pierd in pacatele mele, ci ai mila de faptura Ta si nu ma trece cu vederea, ca sunt slab; nu ma parasi, ca la Tine am alergat, vindeca sufletul meu, ca am pacatuit Tie.
Inaintea Ta sunt toti cei ce ma necajesc pe mine si nu este pentru mine scapare decat la Tine, Doamne. Mantuieste-ma cu mila Ta si sa se rusineze toti cei ce s-au sculat asupra mea, cei ce cauta sufletul meu ca sa-l nimiceasca. Ca puternic esti, Doamne, in toate si prin Tine dam slava Tatalui si Duhului in vecii vecilor. Amin.
Si atunci constiinta ta spune inimii tale in ascuns pentru care lucru nu te aude pe tine Dumnezeu, dar este cu tine... Voile noastre sunt cele ce nu-L lasa pe El sa ne auda" (Cuviosul Isaia Pustnicul).
|