"Inainte de plans si de lacrimi, nimeni sa nu se amageasca cu vorbe desarte, nici sa ne amagim pe noi insine. Caci inca nu este in noi pocainta, nici adevarata parere de rau, nici frica de Dumnezeu in inimile noastre, nici nu ne-am invinovatit pe noi insine, nici n-a ajuns sufletul nostru la simtirea judecatii viitoare si a chinurilor vesnice.
Caci daca ne-am fi invinovatit pe noi insine si am fi dobandit acestea, si am fi ajuns la ele, indata am fi varsat si lacrimi. Iar fara de acestea, nici invartosarea inimii noastre nu se va putea inmuia vreodata, nici sufletul nostru nu va dobandi smerenie, nici nu vom izbuti sa ne facem smeriti.
Iar cel ce nu s-a facut astfel nu se poate uni cu Duhul Cel Sfant. Si cel ce nu s-a unit cu Duhul prin curatie nu poate sa ajunga la vederea si cunostinta lui Dumnezeu si nu e vrednic sa invete tainic virtutile smereniei" (Sfantul Simeon Noul Teolog).
|