Si mie mi-a murit bunicul acum trei ani,iar eu nici macar nu am ajuns la inmormantarea lui.De fapt,chiar nu credeam ca va muri,avand in vedere fatul ca era realmente un om foarte sanatos.In cele trei zile de priveghere m-am simtit ingrozitor,plangeam intruna si aveam o stare de nedescris in suflet.Dar,imediat dupa ce a fost ingropat (eu nu am participat la slujba de inmormantare) am simtit o usurare in suflet.In cateva minute lacrimile au disparut ,iar durerea a trecut.Nu-mi pot explica aceasta stare.Nu am mai simtit asa ceva pana acum.Dar,ma gandesc ca poate bunicul meu a ajuns in Rai,acolo unde il vad adesea in vis.
Moartea propriu-zisa nu mi se pare infricosatoare.E,de fapt, Adormire.Insa,mi-e teama de Vamile Vazduhului...:(
|