[Adriana-Simona]

Cred ca insasi viata noastra ne poate arata ce este iadul si ce este raiul.
Atunci cand ne prinde o pofta sau o stare rea, chiar daca o satisfacem tot ne chinuim. Multi spera ca daca isi fac poftele, mofturile si toanele se vor simti mai bine dupa. Si se simt 5 sau 10 minute, dupa care problema revine, si asa se intra intr-un cerc vicios, care devine din ce in ce mai greu de suportat. Acesta este iadul, de aceea se tot spune mereu ca el se naste din egoism si din mandrie.
Si daca in viata e asa de greu sa duci iadul, cum va fi cand nu va mai fi trup cu care sa ne linistim chiar si pentru scurt timp pornirile? De aceea e asa de groaznic dupa...

Toti oamenii au inclinare catre prostioare, si ca sa poata sa fie ajutati trebuie sa renunte la mandrie, si sa ceara ajutor.
Dumezeu sufera cand noi ne chinuim, dar nu se baga cu forta in viata noastra. Nu ne poate curata daca noi nu ii cerem.

Oameni se tem de aceasta curatire, fiindca e un proces delicat, uneori dureros, fiindca implica renuntarea la egoism.
Dar uita ca dupa vine bucuria, linistea, impacarea. Si nu dupa moarte, ci chiar in viata fiind multi gusta raiul.

Cel mai bun mod de le intelege nu e sa filosofam, ci sa incercam sa intelegem ceea ce traim, sa fim mai atenti la noi, la starile si sentimentele noastre si vom vedea practic ca raiul si iadul noi le creem, in functie de alegerile noastre.

Ca punct de pornire as recomanda scrierile Sf. Siluan, un om care a trait si iadul si raiul la modul concret...