Hristos a spus la inimă să fim precum copii dar la minte să fim precum șarpele. Când eram mai mic, se făcea că eram în vacanță la bunici și de vreo lună cam leneveam, băteam apa-n piuă cum s-ar spune. Vine într-o zi bunicul la mine și-mi spune fără nici un fel de răutate ci cu seriozitate așa cum fac oamenii chibzuiți "că cei care lenevesc mult rămân mici, numai făcând mișcare poți crește mare" Și uite așa bunicul făcând apel atât la minciună cât și la viclenie, fiindcă astfel m-a convins să-l ajut la treabă, deși nu prea îmi păsa, omul mi-a făcut un bine. Nu a spus acele lucruri doar din dorința de a mă exploata cumva, le-a spus fiindcă într-adevăr avea nevoie de ajutor la muncile mai mărunte de care nu se mai pute ocupa dar și din dorința de a mă educa și a-mi face un bine.
Acolo unde însă intervine egoismul și individualismul lucrurile se strică. Toate-s bune și frumoase atât timp cât scopurile urmârite sunt bune și acele scopuri includ și pe aproapele tău. De aceea zic eu că cel mai bine este să privești înainte de toate în inma ta să vezi ce este, fiindcă acolo noi trebuie să fim curați și abia acolo nu are ce căuta șarpele.
__________________
Omul a fost gîndit și făcut de Dumnezeu în deplină libertate și i s-au pus înainte toate condițiile pentru a-și împlini și trăi libertatea. Libertatea este darul minunat pe care l-a făcut Dumnezeu omului. Poate că prin nimic altceva Dumnezeu n-ar fi putut să-Și arate dragostea pe care ne-o poartă decît prin faptul că ne a dăruit deplina libertate de gîndire și de acțiune. ("Singuri in fata libertatii", Ieromonah Savatie Bastovoi)
|