[Delirul]

În prealabil postat de maria40

Asa e "delirul" cum spui tu, dar, ce te faci daca sarpele e in inima altora? Cum recunosti acel sarpe din inima celulilalt?
Intotdeauna am crezut in bunatatea oamenilor pana m-am fript....tare de tot! Si nu cu oricine ci cu cea mai buna prietena. Acea prietena cu care am fost plecata in concediu 2 ani la rand, am stat la aceeasi masa, am ras,am mancat impreuna, dar de fapt era si este un monstru (nu exagerez).
In termeni religiosi spunem despre acesti oameni ca au pe diavolul in ei....exista si o denumire in termeni medicali si se numesc sociopati.

Chiar dacă ai dreptate, lasă șarpele din inima altora ca să nu-și facă loc într-a ta. Din puțina experiență de viață, cât am putut acumula până la cei 25 de ani am realizat totuși un lucru și anume că încrederea este ceva câștigat în timp, dar trebuie să caști bine ochii și să ciulești urechile înainte de a oferi cuiva încredere. Acuma desigur că e bine să pleci de la premisa că oamenii sunt în principiu buni, fiindcă așa am fost creați și lăsați, dar fiecare datorită greutăților din viață căpătăm anumite drepinderi iar în anumite cazuri aceste deprinderi sunt rele.

Trebuie să arăți celor din jurul tău încredere până la un anumit punct. De exemplu ,colegilor de serviciu le oferi încredere la nivel profesional, dar asta nu înseamnă că de acum trebuie să le împărtășești lucruri legate de viața personală/ Amicilor de ocazie, să zicem că te-ai întâlnit cu cineva la un simpozion despre literatură, la fel le arăți atâta încredere cât o cer circumstanțele. Asta nu înseamnă că după o lună fiindcă te-ai văzut cu "Frăsinica" mai mereu la simpozionuri despre literaturâ de acuma trebuie sâ-i dai detalii despre anumite lucruri personale chiar dacă Frăsinica îți spune câte în lună și în stele. Stai să treacă vreun an de zile și după aceea dacă simți că persoana este de încredere mai schimbați subiectele legate de literatură cu altele de natură mai personală, dar asta nu înseamnă că de acuma gata îi spui tot ce ai prin casă șamd.

Automat că celor din jurul tău trebuie să le oferi oleacă de încredere, fiindcă altfel am sfârți cu toții în cruntă izolare, însă așa cum nu pui cheile de la casă sau de la mașină în mâinile primului trecător tot așa, ba chiar cu mai multă precauție trebuie să ai grijă pe cine primești în sânul familiei tale.

Din câte am înțeles te știai cu prietena ta de vreo doi ani e zile. Acuma uite de ce probabil se spune că la minte e bine să fim precum șarpele. Nu poți observa existența anumitpr lucruri decât dacă înțelegi natura acelor lucruri înainte de toate tot așa cum nu poți repara un motor decât dacă știi cum a fost construit. Nu vreau ca tu să-ți faci cumva impresia greșită că eu acuma te împing spre a-ți dezvolta viclenia, însă nu tebuie să fii drogat ca să-ți dai seama că drogurile sunt rele , dar trebuie să știi că drogurile sunt reale și pot face mult rău tocmai ca să te ferești de ele.

Prietena asta a ta după cum ai descris-o pare genul de persoană căruia îi place să intre oamenilor pe sub piele. Când cineva care spune că îți este prietenă îți dă tot timpul dreptate și în principiu este de acord cu tine întru toate, mai ales atunci când știi sigur că ai greșit, nu față de prietenă ci față de o altă persoană, însă așa numita prietenă îți ține isonul păi să știi că aceea nu-ți este și nu ți-a fost vreodată apropiată. Prietenii adevărați îi vezi după capacitatea lor de a-ți spune adevărul, mai ales atunci când ai greșit față de alții și fiindcă nimeni nu este perfect în 2 ani de zile nu se poate să nu fi avut a-ți reproșa ceva. De asemeni prietenul adevărat nu-ți trântește adevărul în față cu răutate, fiindcă nici ăla nu-ți mai este prieten. Ți-l spune calm pe un ton care să nu fie nici prea îndulcit dar în care să nu fie nici prea multă răutate, fiindcă asta înseamnă că îi pasă de tine dar fiindcă este sincer nu o cotește pe un ton care să-ți sune mai convenabil dar nici nu te jignește.