"Multi de la rasarit vor intra in Imparatie iar dintre voi putini"
Intradevar nu religiile cu plusurile si minusurile lor te duc automat in Imparatia desavirsirii interioare.
Cele doua conditii valabile pentru orice om sint desavirsirea si botezul sfint (fara de care cu nici un chip), indiferent cum sint ele numite in feluritele traditii religioase ale pamintului.-indiferent daca aceste conditi sint continute in doctrinele respective sau nu.
Iisus spunea "Cine Ma urmeaza va face fapte mai mari chiar si decit Mine."
Asadar lucrurile trebuie judecate dupa rod.
"Caci nu oricine zice Doamne, Doamne este credincios."
Procesul desavirsirii necesita binecuvintare -o lucrare nevazuta ochiului care se vede dupa rodul interior -aceasta e partea lui Dumnezeu iar noi trebuie sa ne implinim partea noastra (dupa puterile fiecaruia) adica respectarea conduitei care deriva din cele 10 porunci si din toate pildele si indemnurile lui Dumnezeu.
Legea firii ca parte morala Legii implinita de la sine de catre cei necrednciosi este mai placuta lui Dumnezeu decit incalcarea ei din partea celor credinciosi - findca implinirea ei fara efort arata un rod, o anume inaltime, o cizelare a constiintei-personalitatii care ne face sa fim mai aproape de tinta finala a desavirsirii urmind ca pe parcurs sa vina si cunoasterea si credinta tot ca o binecuvintare.
Asa incit religiile, dogmele, traditiile ,canoanele, harismele preotesti, sarbatorile, impartasaniile, etc, etc sint doar lucruri ajutatoare de care Dumnezu se foloseste si in afara carora atotputernicia Sa nu este limitata in nici un fel atunci cind doreste sa binecuvnteze oamenii sinceri si nazuitori cu inaltare spirituala.
Aproapele nostru nu este cel impreuna cu care noaptea spargem roata unuia din alta religie ci aproapele nostru este cel care nazuieste sincer indiferent unde i-a dat Dumnezeu a se naste.
Dogma care judeca neamurile cu aceasta partinire nu implineste porunca iubirii aproapelui. De aceea judecarea cu partinire a neamurilor dupa religie este o vina biblica-pentru ca se uita intelesul adevarat al primului Legamint.
Aceia care tin cu dintii de spiritul partinic concurential, de traditie, dogme si de canoane ca sa nu se inceteze despartirea, ura, dispretul si judecata partinitoare a tuturor religiilor aceia nu iubesc cu adevarat pe aproapele lor ca pe ei insisi.
Aceia nu il urmemaza pe Iisus pina la capat chiar daca sustin ca il apara sau ca ii apara biserica. Cei care vor sa apere biserica ar trebui asadar sa o apere impotriva celor ca ei care prin purtarea lor partinitoare ii fac un deserviciu lui Iisus in interiorul lor si al celor care asculta de ei dar si imaginii Lui in ochii celor care ar putea sa creada in El si sa-L urmeze.
Aceasta este biserica cea mare si de nebiruit? Sau a fost deja confiscata pe nesimtite de lupii infometati si de puii de cuci care cu dibacie de multa vreme ne fac sa luptam intre noi? Cum sa avem pace cu Dumnezeu daca ii negam lucrarile din alte parohii si religii ? Cum sa fie pace pe pamint si in suflete daca nu avem pace cu Dumnezeu?
Cum sa fii cu inima impacata cind vezi parinti certindu-se din ce in ce mai rau intre ei in timp ce copiii au fost goniti demult de acasa? Cind nici nu vor sa auda ca au rude pe acest pamint.
Aceasta sa fie oare Imparatia sfintilor pe tot pamintul si adunarea laolalta de catre Dumnezeu a tuturor poporelor -profetita de vechii porooroci?
Si in alte religii exista ramuri si secte insa -cu unele exceptii- nu se razboiesc intre ei, se respecta si cauta sa ajunga la un punct comun sau macar cauta ceea ce ii leaga -asta nu inseamna oare ca ei i-si iubesc aproapele ca pe ei insisi? care ar putea fi raspunsul?
_Ori se iubsc mai mult pe ei decit de iubim noi pe noi -iubire cu care-i iubesc si pe ceilalti ori in realitate fara sa stie in spirit il urmeaza pe Iisus si totodata fara sa stie ca El ca parte din Dumnezeire lucreaza in ei.
Si atunci de ce ar mai vrea Dumnezeu sa fie crestinati de catre niste orbi care ii dispretuiesc?
Ceea ce ar putea insemna ca realizare prin convertire a unei Imparatii pe tot pamintul -acea unica turma pt un singur pastor -este o sarcina care depaseste puterile omenesti.
|